LIVIU REBREANU
- creator al romanului românesc modern -
Încercând sa definim lapidar contributia lui Liviu Rebreanu la evolutia prozei românesti, am putea zice: Rebreanu a dat literaturii române romanul. Într-adevar, cu Liviu Rebreanu începe romanul românesc modern, deci romanul în întelesul deplin al cuvântului.
Inspirat din realitatea satului transilvanean de pe la începutul secolului, primul sau roman, “Ion” (1920) e dominat de figura masiva ca un bloc de granit a personajului central. Desfasurarea actiunii pe doua planuri principale: în mediul taranesc si în acela al intelectualitatii rurale reprezentate de familia învatatorului Herdelea si de aceea a preotului Belciug, prilejuieste romancierului revelarea unei lumi, cu framântarile, dramele si aspiratiile specifice. Nicaieri în literatura româna viata satului n-a fost evocata cu atâta forta realista, atât de viguros si de patrunzator. Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranimii fara pamânt. Teribila, sfortarea lui Ion de a-si depasi conditia capata dimensiuni universale si înfrângerea sa în lupta cu soarta implacabila aduce aminte de prabusirea eroilor din tragediile antice.
Povestea ascensiunii si surparii lui Ion aduna în cuprinsul ei, concentrata, închisa parca într-un cerc, întreaga existenta de altadata a Transilvaniei românesti. Lumea taraneasca cu straturile ei nu fara comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualitatii satesti: învatatorul, preotul, apoi autoritatile: primarul, notarul, liota politicienilor în goana dupa voturi; de asemenea, datinile ardelene specifice, legate de hora, nunta, înmormântare; într-un cuvânt, viata satului în toate înfatisarile ei alcatuieste un amplu si magistral caleidoscop în cuprinsul romanului lui Rebreanu. “Ion” este o densa monografie sau, mai precis, o epopee a satului românesc de peste munti.
Epopeea lumii românesti, începuta în “Ion”, se continua si se desavârseste în celelalte doua monumente epice: “Padurea spânzuratilor” s
