Romanul „Morometii”, scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara îndoiala în noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Câmpia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adânca si simbolica destramare.
In volumul I satul e înfatisat cu câtiva ani înaintea celui de-al doilea razboi mondial, într-o perioada in care timpul era „foarte rabdator cu oamenii”. De asemenea întâiul volum este în întregime concentrat asupra unui singur personaj, desfasurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete.
La fel ca toti satenii, in afara unor familii mai înstarite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Balosu, si familia Moromete nu are trai foarte usor, ei, în special parintii, fiind apasati de multe impozite, foncirea si alte neajunsuri dar ele pot fi înca suportate de capul familiei care se aduna cu placere duminica, la taifas, in „poiana lui Iocan” unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevarate dueluri ale inteligentei. Ilie Moromete stapâneste absolut peste o familie a carei gospodarie pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru întâia oara când in literatura româna taranul nu este stapânit de ideea de a avea pamânt, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra.
Capul familiei este dotat, pe lânga o filozofie asupra vietii si cu o vointa de a rezista la tot ce contravine gustului sau de trai linistit, confortabil, într-o gospodarie mijlocie. Astfel, daca Moromete nu face mari speculatii, el cauta sa profite de institutiile capitaliste – nu se sfieste sa ia bani cu împrumut de la banca spre a-si cumpara oi si cai, îsi pune la munca familia, el rezervându-si rolul de stapân, pierde timpul in lungi conversatii cu prietenii, discuta politica – are pareri îndraznete despre regalitate si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita impozitele si datoriile contractate, taraganând, amânând cat mai mult scadentele, fara sa înstraineze ceva din avere, astfel dovedindu-se grija barbatului de a nu-si lasa familia fara nimic.
Familia Moromete nu este una chiar obisnuita, copiii fiind împartitii în doua tabere, una formata din copiii din prima casatorie a lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila, Achim, si a doua compusa din fete si Niculae, care era mai mult neutru. El fiind cel mai mic din familie, putem spune ca este si cel mai sensibil, lucru care îl facea sa plânga foarte repede. Moromete nu prea era interesat de soarta mezinului, pentru el copilul fiind doar o persoana care trebuia trimisa cu oile, de aceea atunci când acestuia i s-a facut rau la serbarea scolara Moromete nu a stiut ce sa faca. Niculae are un rol important deoarece reuseste sa-si înduplece tatal sa faca altceva decât si-a planuit, adica sa-l convinga ca el nu are nevoie de pamânt ci are nevoi de scoala, lucru cu care Moromete nu a fost de acord la început, dar apoi a îndeplinit vointa baiatului.
O alta componenta a familiei este mama, Catrina Moromete care în primul volum nu are un rol foarte mare, unicul detaliu care o diferentiaza aici este viata ei dubla, în vis si realitate, si frica morbida de Diavol, fiind foarte credincioasa, mustrându-si adesea sotul pe motivul ca nu merge la biserica. Ea este supusa barbatului, luând si bataie de la acesta din cauza celor trei baieti, tematoare de copiii vitregi, are un glas "îndepartat si îmbulzit de gânduri". Mai târziu, ura cumplita împotriva barbatului o va scoate din anonimat.
O scena importanta din viata Morometilor este cea a cinei, în care descriindu-se pozitiile la masa se arata statutul fiecaruia în cadrul familiei. Astfel modul în care sunt asezati la masa sugereaza si anticipeaza viitoarele conflicte care vor determina destramarea familiei. Mama împreuna cu fetele stateau în partea dinspre vatra, sugerându-se astfel faptul ca ele asigurau buna desfasurare a cinei. Locul lui Niculaie denota faptul ca este neglijat de familie, iar cei trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim au o pozitie centrifuga, semn al dorintei lor de a parasi casa parinteasca, atrasi de mirajul unei alte lumi. Pe cel mai înalt loc din jurul mesei statea Moromete, acest lucru reliefând autoritatea lui paterna. Scena cinei de o mare simplitate pare a fi un ecou peste milenii al ceremonialului familiei gentilice care si-a conservat într-o forma aproape intacta structura , dar nu si mentalitatea.
O alt situatie semnificativa este si perioada secerisului. Prin acest eveniment ni se arata ordinea cu care Ilie Moromete si-a orânduit copii, fiecare având bucata sa de secerat, pe care trebuia sa o termine într-o anumita perioada de timp. Pentru Niculaie acest an reprezinta initierea sa în tainele secerisului, el mergând pentru prima oara cu familia la secerat.
Un lucru demn de remarcat în roman este conflictul între cele doua grupuri de copii, dator...