Natura apare
Natura si iubirea sunt doua teme care apar îngemanate, cu rare exceptii care sunt tratate în maniera romantica.
Mihai Eminescu, ultimul mare romantic european, se înscrie în acest curent al exprimarii sentimentelor de dragoste în mijlocul naturii, tema iubirii si a naturii fiind tema romantica fundamentala a liricii sale. La Eminescu natura se manifesta în doua planuri, unul terestru si altul cosmic, interferate mai armonios decât a mai fost întâlnit, în cadrul careia îndragostitii oficiaza un adevarat ritual al iubirii, „natura adesea- daca nu se primeaza- e pe acelasi plan cu dragostea” (G. Calinescu).
Natura apare în doua ipostaze- terestra si cosmica.
Natura terestra cu motive romantice specifice spatiului eminescian- codrul, izvoarele, teiul, lacul- vazute în vesnica rotire a anotimpurilor, este, în general, ocrotitoare, calda, uneori salbatica.Nu este un simplu decor ci o fiinta misterioasa, cu un limbaj propriu, înteles doar de copilul netrecut prin filtrul civilizatiei ( „ fiind baiet paduri cutreieram...”).
Este un spatiu vegetal, departe de orice urma de civilizatie. Este o cutie de rezonanta a starilor poetice; este cadrul în care ideea îsi gaseste corespondentele pentru meditatie filozofica, pentru chemarile nemarturisite.
Natura terestra participa mereu la framântarile poetului constituind cadrul cel mai potrivit al dragostei si al meditatiei:
„ Hai în codrul la izvorul
Care tremura pe prund”
(Dorinta)

„Hai în codrul cu verdeata,
Und- izvoare plâng în vale”
(Floare albastra)


Este un mod superior de a intra în consonanta cu ritmurile naturale. Natura terestra este în alte poezii un spatiu al mortii, ca în elegia „ Mai am un singur dor”: „Mai am un singur dor:/ În linistea serii /Sa ma lasati sa mor/ La marginea marii (...)”
Natura cosmica este simbolizata mai ales prin cadrul nocturn, în care motivele romantice luna, stelele, luceferii participa direct la sentimentul iubirii umane.
Iubirea la Eminescu nu este un sentiment ocazion