Nicolae Labis
Exista valori,cele mai multe,care traiesc sub o aparenta inselatoare si trebuie vocatie si intuitie spre a le anticipa destinul si exista valori,mai putine si poate mai mari,care au in ele insele puterea de a-si crea aparenta, suprafata si de a se manifesta prin ele.Labis apartine acestei a doua categorii;el nu trebuie descoperit,ci,intr-un mod foarte simplu,vazut.
Labis apare intr-un moment in care vechile valori si structurile de mare stabilitate care justificau nu numai poezia dar si intelegerea ei,erau puse in discutie,iar dezagregarea lor parea un fenomen natural.Vechea poezie parea inadecvata scopurilor revolutiei si noii ideologii si,in raport cu schimbarile violente si cu prabusirile spectaculoase,parea iesita din uz,artificiala.Numai varfurile literaturii,valorile absolute:Eminescu sau Bacovia rezistau asaltului pornit din toate directiile.In aceste conditii,experienta lui Labis rezuma nazuinta de recuperare a esentei poeziei,a lirismului si cauta acele valori autentice in literatura pe care o considera “buna”.El descopera ca politicul,departe de a fi o alternativa,act liber de optiune a scriitorului,devenise plasma vietii iar poezia incetase sa mai intere- seze ca expresie a unui domeniu privilegiat.Lucian Raicu caracteriza atitudinea lui Labis ca fiind
“o adevarata iresponsabilitate” dublata de cinism,intr-o perioada in care totul era luat in serios.
Labis avea vocatie de inaugurator.El n-ar fi reusit insa sa fie mesager al reinnoirii daca n-ar fi fost posesorul unui sistem de asimilare,de absorbtie rapida.Usurinta adaptarii trecatoare de la un model la altul,placerea imitatiei erau expresia unei vitalitati iesite din comun.
Poezia lui nu se constituie din teme propriu-zise ci este o izbucnire si o curgere,o emotie fundamentala care de la sine se face vers.Ea este in intregime ocazionala,strict determinata de imprejurari biografice.La Labis este evident efortul de a integra o biografie in evenimentele noii istorii,incercarea de anvergura romantica de a-i conferi o expresie lirica.El se “limpezea” in aceasta poezie,care ii oferea un nesfarsit izvor de autocunoastere.
Acea“curgere” a poeziei sale se regaseste si sub aspectul structurii formale,se remarca tipul de frazare de mare fluenta,trecerea unei fraze dintr-un vers in altul fara opriri dictate de nevoile versificatiei.Fraza are un fel caracteristic de a numi direct si abrupt lucrurile,de a intra repede in subiect,cu un aer firesc de intimitate cu lumea.Multe versuri pot fi luate drept sintagme,fragmenete ale vorbirii curente,ale informarii stricte: “M-am nascut noaptea la Sf.Andrei” ,”Mananc si plang.
Mananc.” Structura poeziei e clasica,Labis realizand un exemplu de reinterpretare a valorii clasice.
Limbajul este dominat de o afectivitate normala,nesentimentala,de o deosebita vigoare primara si e strajuit de articulatii si “incheieturi”ferme.Versul porneste inainte decis si puterea pornirii continua sa se transmita pe toata durata comunicarii.Energia care se degaja in momentul initial e suficienta pentru a asigura existenta poemului pana la final.
Versurile nu sunt expresia finala a unui proces ci reprezinta procesul surprins in plina desfasurare.Exista o dezlantuire de replici,franturi neterminate dintr-un dialog cu sine,cu ceilalti,adevarate valuri de cuvinte nascute sa ramana impreuna.Forta formativa exista in interiorul operei lui Labis si nu in exteriorul ei,ea dicteaza,se constituie pe masura ce actul de creatie are loc.La inceput,poeziile sunt scrise cu sentimentul unei libertati de optiune inepuizabile.O data scrise,autorul e obligat sa continue,sa exploreze.Determinarea este actionata din interior,compusa din suma unor atitudini,cuvinte,versuri care devin reflexul unui destin;poetul construieste un destin care-l va conditiona mai departe,fara putinta unei sustrageri.
Poezia lui Labis nu cauta forma ci se cauta pe sine.Ea reprezinta un factor de accelerare,o anticipata mobilizare a cunoasterii,un act de cunoastere pe care nu vroia sa le sacrifice in numele expresivitatii si metaforei.Asa se explica prezenta limbajului prozaic sau amestecul de limbaje cu o structura diferita:limbajul presei,al reflectiei directe,limbajul eminamente oral etc. ce se potriveste cu continutul care se cauta pe sine.
Labis apartine spatiului nord-moldovenesc,numit de Lovinescu “placenta de aur a artei”.Apartenenta poetului la acest spatiu si deplasarile aproape ritualice in Bucuresti constituie un simbol al dublei apartenente,al unei sinteze de veche traditie si dynamic modernitate.Intre Sadoveanu si Rimbaud,intre poezia populara si Villon,lirica lui Labis isi construieste cu dezinvoltura un mediu propriu in care traieste.Spatiul nord-moldovenesc este totodata un loc de refugiu,de aparare si de reculegere,dar n...