Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850,la Ipotesti.Era al saptelea copil al caminarului Gheorghe Eminovici si al sotiei sale Raluca,fiica stalnicului Vasile Jurascu.Fericita varsta a copilariei,frumusetea naturii,viata satului cu datinile ei s-au intiparit in imaginatia sa si reinvie in numeroase lirice eminesciene,precum:,Fiind baiet paduri cutreieram”, ,,Copii eram noi amandoi”, ,,Din strainatate”, ,,Trecut-au anii”, ,,Sara pe deal”.
Scoala primara a inceput-o la Ipotesti si o termina la Cernauti,unde urmeaza clasa a-I-a si a-II-a gimnaziala,iar din aprilie 1863 nu mai figureaza in cataloagele scolii.La Cernauti incepe sa isi faca o cultura literara si deprinde gustul teatrului.
Dornic sa isi termine studiile liceale,poetul poposeste in iunie 1866,la Blaj,renumit centru cultural ardelean.Aici leaga prietenii cu colegii blajeni si tot de aici trimite revistei ,,Familia” poezii lirice,in care retraieste peisajul natal si cel ardelean.Infiripeaza unele poeme prin care defileaza figuri din istoria revolutionara a Transilvaniei: Speranta, amicul F.I., Horia si Muresanu.
Trimis de tatal sau sa studieze la Viena, Eminescu se inscrie ca auditor la filozofie.Aici se imprieteneste cu prozatorul ardelean Ioan Slavici si continua sa-si slefuiasca uneltele lirice .Spre sfarsitul anului 1872 se inscrie cu o bursa a Junimii si cu ajutorul patern, student la facultatea de filozofie din Berlin, unde urmeaza cursuri de specialitate.
Intors in tara in 1874, Eminescu se stabileste la Iasi, unde il cunoaste pe Titu Maiorescu, marele povestitor Ion Creanga si Ion Luca Caragiale.In aceasta perioada colaboreaza strans cu revista ,,Convorbiri literare”, unde publica: poemul ,,O, mama…”, elegia ,,Mai am un singur dor”, ,,Povestea codrului” , ,,Povestea teiului”.Poemul ,,Luceafarul” l-a publicat in anul 1883, in ,,Almanahul Romaniei june”.In acelasi an, vad lumina tiparului cantecele de iubire: ,,Si daca”,
,,Pe lan