MIHAI EMINESCU



Poezia iubirii si a naturii



Iubirea si natura sunt doua teme care la romantici se ingemaneaza. La romantici natura este cadrul iubirii,sau asa cum spunea Tudor Vianu,natura este „L’état d’âme”,deci starea de spirit. Mihai Eminescu va asocia starea erotica cu un tablou autumnal. Poetul reactualizeaza astfel o iubire pierduta.
Natura la Eminescu este rurala. Rar poetul canta o iubire urbana,doar in romante ca „Pe langa plopii fara sot” sau „Pe aceeasi ulicioara”.Cea rurala este prezentata prin doua elemente: natura cosmogonica,primordiala,a genezei si natura terestra caracterizata prin elementul vegetal:teiul,salcamul,fagul. In poezia eminesciana sunt prezente si elemente precum cel acvatic-lacul,izvorul,balta.Crangul este unul secular,batran,mitologic in care indragostitii traiesc o iubire la modul absolut sau la cel curtenesc.(„Povestea codrului”,”Craiasa din povesti”).
In „Povestea codrului” natura este mitologica. Cei doi indragostiti traiesc o iubire curteneasca,in timp ce in „Craiasa din povesti”,natura este vazuta intr-un moment nocturn,luna imprastiind vraja. Tabloul este misterios prin implicatiile mitologice.Inceputul seamana vraja,mister in tabloul nocturn. Din punct de vedere cromatic,tabloul e perceput ca prin ceata : „Neguri albe stralucite”.Elementele auditive sunt muzicale,iar instrumentele muzicale sunt rurale:buciumul,fluierul. Efectele sonore sunt create cu ajutorul aliteratiei.
Iubita eminesciana este un prototip irealizabil. Poetul canta o iubire neimplinita si de aceea iubita e o fiinta intangibila pe care poetul o situeaza in lumea astrilor prin distanta , raceala si puritate. Din acest punct de vedere poezia eminesciana se aseamana cu cea petrarchista in care femeia e o donna angelicata,femeie inger.Motivul apare frecvent la Eminescu: „Cum e fecioara intre sfinti”.Iubita are astfel parul blond iar ochii sunt albastri vineti. In nota iubirii platonice puritatea e redata prin raceala marmurei: „