Poezia marilor evenimente din viata satului

George Cosbuc intentionase sa realizeze un epos national, în genul Iliadei si Eneidei, pe motive folclorice si de mitologie româneasca.
Stradania lui s-a concretizat în câteva fragmente; poetul a reusit, numai în viziunea cu care se încheaga versurile ce constituie, în întregul operei, o monografie lirica a satului românesc.
Din proiectata epopee, doua balade vorbesc despre marile evenimente din viata satului: Nunta Zamfirei, transfigurând ceremonialul nuntii taranesti si Moartea lui Fulger, evocând stravechiul ritual al înmormântarii. Atmosfera fabuloasa, de basm, exista în ambele balade, ca de altfel si în poeziile corespondente ale lui M. Eminescu, în Calin-file din poveste si Strigoii.
În Moartea lui Fulger, un fiu de crai, rapus în lupta pe un mal strain, e adus de un sol. Durerea parinteasca, cu inflexiuni de bocet popular în poezia lui Cosbuc, ritualul înmormântarii, cu randuieli si obiceiuri strabune, dau forta dramatica poeziei.
Din balada populara, poetul a retinut doar motivul ei generic; un gest eroic, în fata mortii, însa transpus în situatie tragica si în înteles filozofic popular.
Emotionant e strigatul de durere al mamei îndoliate, care nu mai crede în nimic, nici chiar în Dumnezeu, în fata caruia: "Ori buni, ori rau tot un mormânt! / Nu-i nimeni drac si nimeni sfânt! / Credinta-i val, iubirea vânt / Si viata fum".
Impresioneaza sfatul întelept al batrânului sfetnic, compatimitor si sententios, exprimând, în esen(a, atitudinea demna, barbateasca, în fata mortii, specifica poporului român: "Zici fum? O, nu-i adevarat / Razboi e, de viteji purtat! / Viata-i datorie grea / Si lasii se-ngrozesc de ea / Sa aiba tot cei lasi ar vrea / Pe neluptat". Poetul staruie asupra starilor sufletesti, carora le da expresivitate prin tinuta eroilor, în trecerea lor de la o atitudine la alta, prin vorbirea lor populara
Nunta Zamfirei apare în "Tribuna" din Sibiu în 1889. Poezia transfigureaza, într-o atmosfera de ba