“Popa Tanda”
-demonstratia speciei-


Ioan Slavici, scriitor clasic transilvanean, a adunat in nuvelele sale din volumul “Novele din popor”, 1875, viata satului ardelenesc. Volumul mai cuprinde si alte nuvele precum: “Moara cu noroc”, “Budulea Taichii”, “Padureanca”, “Gura satului”.
Nuvela este o specie a genului epic, in proza, de intindere medie, mai mare decat schita , dar mai mica decat romanul, cu un singur fir epic liniar, format din mai multe episoade, cu un numar restrans de personaje, in centrul nuvelei, aflandu-se un personaj bine conturat al carui carecter se dezvaluie treptat cu fiecare episod; cadrul e larg si variat, actiunea petrecandu-se in mai multe locuri pe o perioada mai lunga de timp, conflictul exterior se impleteste cu cel interior, iar naratorul e obiectiv si omniscient.
Opera literara „Popa Tanda” de Ioan Slavici este o nuvela pentru ca corespunde definitiei. Ea apartine genului epic pentru ca predomina ca mod de expunere naratiunea, se povestesc intamplarile prin care trece parintele Trandafir, de la tinerete pana la batranete, iar descrierea este prezenta in imaginea vizuala a satului Saraceni, atat la inceput, cat si la sfarsitul nuvelei; dialogul are rolul de a dinamiza actiunea si se desfasoara intre preot si tarani. Fiind opera epica, exista actiune, personaje si narator care isi exprima indirect sentimentele, ideile si conceptia despre viata. Opera este scrisa in proza. Si aceasta opera este de intindere medie, mai mare decat schita, dar mai mica decat romanul. Firul epic e liniar, format din mai multe episoade. Nuvela e impartita in trei capitole in care se prezinta intamplarile gradat, respectandu-se momentele subiectului. Expozitiunea prezinta tineretea parintelui Trandafir in satul sau natal, Butucani si mutarea la Saraceni in urma conflictului cu butucanenii si cu protopopul. Intriga o reprezinta hotararea parintelui de a transforma pe saraceneni in oameni harnici si gospodari. Desfasurarea actiunii povesteste pe larg anii lungi