Popa Tanda
-demonstratia ca este nuvela-


Scriitor transilvanean din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Ioan Slavici a fost una dintre personalitatile proemintente ale scrisului romanesc, intrat in randul marilor clasici ai literaturii noastre. Ziarist, autor de basme si povesti, dramaturg, romancier si memorialist, Slavici s-a impus mai ales ca nuvelist. Nuvelele sale oglindesc vechi randuieli rurale, obiceiuri, datini, credinte, superstitii si prejudecati ale oamenilor simpli. Nuvelele lui Ioan Slavici sunt moralizatoare, sanctionand pacate precum lenea, minciuna, prefacatoria sau ispita imbogatirii.
Nuvela este opera epica in proza, cu actiune mai dezvoltata decat a schitei, cuprinzand o succesiune de episoade, unite intr-o actiune complicata progresiv, potrivit momentelor subiectului literar, la care participa un numar mai mare de personaje, complex caracterizate. Faptele sunt prezentate indirect, prin vocea naratorului omniscient, sunt situate in timp si spatiu diferite iar naratiunea si dialogul se impletesc cu ample secvente descriptive.
(Expozitiunea): Situatia initiala a nuvelei “Popa Tanda” de Ioan Slavici surprinde personajele si locul actiunii. Aflam astfel ca parintele Trandafir ajunge preot in satul natal, Butucani. El este un bun gospodar, priceput si chibzuit: “vorbea drept si cumpanit, ca si cand ar fi citit din carte.”
(Intriga): Nemultumiti de felul prea direct al preotului de a le critica defectele, satenii intervin la protopop, care dispune mutarea acestuia in satul Saraceni, asezat pe Valea Seaca.
(Desfasurarea actiunii): urmareste gradat conflictele naratiunii si intamplarea la care participa eroul principal.
Ajuns intr-un sat cu oameni lenesi si saraci, preotul Trandafir isi propune sa schimbe situatia, si pe predica oamenilor in biserica despre binefacerile muncii. Oamenii asculta, il aproba, dar sfarsesc prin a ocoli biserica. Parintele nu se da batut. Incepe sa mearga pe la casele oamenilor, sfatuindu-I sa-si ingijeasca g