Popa Tanda
-rezumat-
Popa Tanda, fiul dascalului Pintilie , a ramas constiinta satului ca un om vrednic, econom, învatat ,cumpanit, harnic si generos. Desi era un om bun parintele obisnuiasa le spuna satenilor tot ce avea pe suflet, lucru care a stârnit mânia multora si pâna la urma, pentru linistea satului Buticani, parintele a fost trimis la Saraceni.
Descriere asului Sariceni este o descriere sugestiva atât prin nume cât si prin saracia pe care a descoperit-o parintele acolo: case rasfirate, fara garduri, cu fumul iesind prin acoperis si nevaruite.
În asfel de casa urma sa locuiasca si preotul împreuna cu cei
doi copii. În Sariceni, biserica era o “alcatuiala” situata pe vârful unui deal s facuta din busteni care, datorita vânturilor, s-au lasat si au putrezit asa încât nici nu se putea spune ca satul avea biserica. Din aceste motive nici un preot nu astat aici mai mult de trei zile.
Parintele se puse atât de rau cu episcopul încât nu cred ca va mai putea pleca din Sariceni cu nici un chip si trebuia sa schimbe firea oamenilor pentru a putea si el trai.
Duminica parintele a tinut o predica despre viata dorinta lui Dumnezeu ca oameni sa fie fericiti de pe urma lor. Toti i-au ascultat cu atentie, cuvintele parintelui care le-au patruns în inima asa ca la întoarcere îl lauda pe popa din Sariceni.
În duminicile urmatoare oamenii n-au mai venit la biserica, însa parintele s-a hotarât s-a lupte împotriva conceptiei, asezata în firea oamenilor. Asa ca a hotarât sa mearga el la sateni cu sfaturi.
Vazând ca nu obtine nici un rezultat cu sfaturile cele bune, preotul începe a-I badjocori cu asprime, poate astfel se vor da la cale.
Trecând de la badjocura la ocara, preotul observa ca si-a dat silinta degeaba, ba sateni îi cer episcopuluisa-l mute în alt sat, acesta îi da dreptate parintelui si nu-l muta.
Situatia materiala a parintelui era tot mai grea, de aceea sotia si cei patru copii îndurau tot felul de neajunsuri si necazuri.
Parintele începe cu un exemplu personal îsi lipeste si varuieste casa, îsi repara acoperisu, face o portita, un pârleaz, asa încât oamenii se uitau cu mirare la modificarile facute de acest om.
Preuteasa îsi pune straturi iar parintele cultiva porumb în jurul straturilor în spatele casei si la câmp lucrând cu cei doi cai amarâti cumparati din ce a mai ramas din zestrea sotiei.
Având probleme cu lesele acesta confectioneaza lese pentru calul sau si pentru vânzare asa ca situatia lui se îmbunatateste putin.
Cu trecerea anilor înfatisarea satului s-a schimbat, sus pe deal stralucea biserica cea noua si printre livezi se vedea cas popii, scoala, primaria si altele.
Locuitorii erau mândri de satul lor pe care îl laudau fara încetare. Parintele Trandafir a ajuns bunic dar tot harnic si vesel ca în tinerete.
Se juca cu nepotii, îsi privea cu satisfactie munca si se bucura de viata linistita de la aceea vâsta înaintata.
...