Prezenta elementelor cromatice

Mihai Eminescu (1850-1889) este considerat unul din cei mai de pret scriitori ai literaturii române. In poezia eminescianã, subiectele cel mai des intalnite sunt: natura, iubirea, copilãria, etc.
Opera liricã “Lacul” exprima sentimentele de iubire ale unui tânãr Îndrãgostit fata de iubita sa.
Intr-un colt de Rai, la marginea codrului, “lângã Lacul cel albastru incãrcat cu flori de nufãr”.
Prezenta elementelor cromatice “Lacul . . . cel albastru”, “nuferi galbeni” , “cercuri albe”, etc dau dinamism tabloului, precum si multitudinea imaginilor auditive.
Acest peisaj aproape ireal ii furã gandul tânãrului, fermecându-l si transpunându-l intr-o stare de visare.
Inversiunile din prima strofã evidentiazã elementele decorului: barca, codrul, nuferii, etc.
Expresia “nuferi galbeni il incarcã” sugestioneazã plinãtatea lacului; de-abia se mai poate zari suprafata.
“Luntrea mica” conferã celor doi indragostiti intimitatea necesara, starea de pace si liniste.
Personificarea lacului “tresarind in cercuri albe/el cutremurã o barcã” exprima sentimental de incredere, prietenia poetului fatã de acesta, dar si emotia tânarului de a se intalni cu iubita sa.
In poezie apare insã si imaginea iubitei “ea din trestii sa rãsarã”; prezentand-o ca pe o femeie misterioasã, necunoscuta; ca o iluzie.


Folosind verbele la modul conjunctiv “sã rãsarã”, “sã-mi cadã”, “sã sãrim”, etc , elexprimã dorinta nepotolitã de a fi in prezenta persoanei pe care o iubeste.
Comuniunea om-naturã este realizatã de imbinarea elementelor cromatice “Lacul . . . cel albastru”, “nuferi galbeni”, etc cu imaginile sonore “unduioasa apa sune”, “vantu-n trestii lin fosneascã” etc
In finalul poeziei indragostitul isi exprima sentimentele de tristete , deoarece iubita sa nu mai vine si stie acest lucru, iar el ramane, ca intotdeauna, cu cel mai bun prieten al sãu.
In aceasta poezie, indrãgostitul nu face referire doar la dragostea traitã de el, ci la dragostea fiecãruia dintre noi.