Prietenul credincios

“Poezia populara înseamna poezia cunoscuta, raspândita, cântata, repetata, iubita, amestecata cu viata, înainte de a fi scrisa.”(N. Iorga)
“Toma Alimos” reprezinta o capodopera a literaturii noastre populare, fiind considerata datorita particularitatilor ei o balada populara haiduceasca. Supranumita si cântec batrânesc, balada populara este o creatie specifica folclorului nostru, în care se prezinta fapte vitejesti sau întâmplari eroice , petrecute într-un timp îndepartat. Ca specie a literaturii populare, balada “Toma Alimos” îndeplineste caracteristicile acesteia: caracter anonim, colectiv, oral, sincretic.
Balada “Toma Alimos”, culeasa de folcloristul G. Dem. Teodorescu are ca personaj principal pe haiducul Toma, care impresioneaza prin trasaturile sale deosebite, unele naturale, firesti, altele supranaturale.
În compozitia baladei, textul apartinând genului epic, distingem toate momentele subiectului. În expozitiune, poetul anonim prezinta cadrul natural, în care se va desfasura actiunea si pe haiducul Toma Alimos. Motivele prezente în expozitiune sunt cel al solitudinii si cel al comuniunii om-natura. Este schitat un portret fizic si moral al eroului, unicizat prin raportarea la semenii sai: “nalt la stat / mare la sfat / si viteaz cum n-a mai stat.” El manânca “frumusel / si bea vin din burdusel”, dar este trist, deoarece este izolat de oameni, nu are cu cine închina vinul din burdusel. Ideea singuratatii este reliefata prin monologul haiducului. Versurile pun în lumina firea deschisa, generoasa si sociabila a eroului.
Haiducul, omenos ar închina murgului, dar acesta-i “vita muta” n-are gura sa-i raspunda, precum si “armelor surorilor”, dar si ele-s “fiare reci”. Astfel, eroul închina codrului, prietenului sau credincios. În cadrul monologului este reliefata ideea comuniunii om-natura. Ulmii, brazii, fagii si paltinii primesc închinarea haiducului, plecându-se pentru a-i racori fruntea si a