Prima fraza



Prima fraza a schitei, “M-am dus la Sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietena, ca s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu…” , constituie intriga actiunii.
Dupa ce precizeaza motivul vizitei , in expozitiune , naratorul il caracterizeaza direct pe Ionel , “un copil foarte dragut de vreo opt anisori”, “imbracat ca maior de rosiori, in uniforma de mare tinura”.Musafirul , in ipostaza de personaj-narator , ii adduce in dar sarbatoritului o minge “foarte mare de cauciuc si foarte elastica”, ceea ce face placere atat doamnei Popescu, cat si fiului ei.Dupa ce converseaza despre agricultura si despre vreme, oaspetele remarca faptul ca, in ultimul timp, doamna nu mai fusese vazuta la plimbare, la teatru sau la petreceri.Aceasta se scuza, explicandu-i ca se ocupa de educatia copilului si acest lucru il ocupa foarte mult timp, mai ales ca ea “nu vrea sa-l lase fara educatie”.
Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile pe care educatia le are asupra comportamentului baiatului , relatate de narator ca martor al intamplarilor.Primul efect al acesteia se vede imediat, deoarece din camera alaturata se aude “o voce ragusita de femeie batrana”, care-i reclama doamnei ca Ionel “ nu s-astampara” si e gata sa rastoarne masina de facut cafea.Expresia mamei este plina de incantare pentru strengariile copilului si remarca entuziasmata cat este de “destept”.Ea se indreapta spre usa, dar “micul maior” ii opreste trecerea , “luand o poza foarte martiala”.Mama-l saruta si il scuipa sa nu-l deoache,apoi, rugandu-l sa nu se mai apropie de “masina” , isi continua conversatia cu musafirul.
In acest timp , Ionel merge intr-un colt al salonului unde “pe doua mese, pe canapea , pe foteluri si pe jos stau gramadite fel de fel de jucarii”.Copilul isi alege o toba si o trambita , cu care, in timp ce se legana pe un cal de lemn, face un zgomot asurzitor, incat cei doi adulti nu se mai inteleg.Observatia mamei “ ca nu e