MIHAI EMINESCU

Profilul spiritual

Incã de la primele poezii Mihai Eminescu a surprins contemporaneitatea cu genialitatea sa liricã,în care cuprinde la un loc întreaga spiritualitate româneascã,regãsindu-se aici sufletul poporului,al srãmosilor si al viitorimii.
Mihai Eminescu avea o fire imprevizibilã,producând totdeauna o impresie puternicã si neobisnuitã asupra celor care-l cunosteau,atât prin înfãtisare cât si prin gesturile sau prin privirea sa “cufundatã-n ceruri-nalte”, visãtoare,solitarã.Detasat de lumea materialã a intereselor mãrunte,Eminescu este totodatã preocupat de starea meschinã a societãtii în care trebuia sã trãiascã,iscând cele mai variate controverse.Imaginea lui s-a reflectat în constiinta publicã în mod contradictoriu,boem si neînteles,sociabil sau însingurat,muncind si citind enorm,poetul nu avea cum sã se înscrie în cotidian,în obisnuit.
Vasta sa culturã,formatia sa intelectualã si spiritualã,inteligenta iesitã din comun,memoria impresionantã construiesc o personalitate covârsitoare,un “om al timpului modern”,pe care Titu Maiorescu l-a intuit dupã aparitia a numai trei poezii:”Cu neobosita lui stãruintã de a ceti,de a studia,de a cunoaste,el îsi înzestra fãrã preget memoria cu operele însemnate din literatura anticã si modernã”.
Cunoscãtor al filosofiei,în special al lui Platon,Kant si Shopenhauer,si nu mai putin al credintelor religioase,mai ales al celei crestine si budiste,este admirator al “Vedelor”,pasionat pentru operele poetice din toate timpurile,posedând stiinta celor publicate pânã astãzi din istoria si limba românã.
Previziunea lui Titu Maiorescu,aceea cã secolul al 20-lea va începe “sub auspiciile geniului lui” s-a adeverit,Eminescu generând o emotie cu totul aparte asupra scriitorilor care-l urmeazã,deoarece el a reusit sã exprime specificul spiritual al neamului românesc.
Dragostea lui Eminescu pentru folclorul românesc este vizibilã în toate poeziile sale ,transparând prin toti porii creatiei si simtirii lirice,fapt recunoscu