Romantismul si Dacia literara II
Prima jumatate a secolului al XIX-lea este, poate, cea mai agitate si bogata perioada de transformari sociale si culturale, culminand cu evenimentele Revolutiei de la 1848, prin care lupta pentru emancipare sociala si nationala a centrat cele trei provincii romanesti.
Etapa cuprinsa intre anii 1830-1860 a avut loc o activitate culturala si o intensificare a ideii de unire a tarilor romane, este cunoscuta in literature romana sub denumirea de perioada pasoptista.
Perioada pasoptista a fost reprezentata in literatura prin scriitori apartinand celor trei provincii romanesti: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, in Moldova; Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu in Tara Romaneasca; George Baritiu, Andrei Mureseanu in Transilvania.
In aceasta epoca de avant al culturii, literature romana a cunoscut o dezvoltare deosebita prin constructia unor scriitori care au pretuit frumusetile patriei si folclorului. In operele lor au impletit romantismul si clasicismul, in spiritual marilor valori ale literaturii universale.
Romantismul este un curent literar aparut in a doua jumatate a secolului XVIII, intai in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. In literature romana se pot identifica trei etape ale romantismului: preromantismul, romantismul si postromantismul.
Romantismul romanesc a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alexandri, scriitori si sub numele pasoptisti.
Post romantismul (Prelungirea romantismului si clasicismului) s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste, perioada reprezentata de G.Cosbuc, Al.Macedonski, Octavian Goga.
Trasaturile romantismului sunt urmatoarele: exprimarea exagerata a unor sentimente p
