Comentariul romanului Romanul adolescentului miop
Romanul adolescentului miop
-povestire-
“Nu vreau sa fiu comun. Aceasta este spaima sufletului si a trupului meu” spunea Mircea Eliade in caietele lui. In ele isi nota experimentele din care mai tarziu transcria viitoarele romane, atragand atentia asupra scrisului sau “nepriceput”.
Cand scria nu avea nevoie de inspiratie, isi scria propria viata asa cum o cunostea. Cand era fericit sau trist, scria in “Jurnal”, despre viata adolescentului neinteles de ceilalti, potolindu-i setea de razbunare.
Cand s-a apucat sa scrie “Romanul adolescentului miop”, s-a gandit ca personajul principal sa fie chiar el. Pentru el toate dorintele neimplinite erau mai pretioase decat anii risipiti in jocuri, in sarbatori de familie. Se gandea la cititorii care nu vor fi impresionati de un adolescent miop, daca nu este indragostit si nu va suferi. Consultandu-si prietenul, pe Dinu, despre Olga, cum urma sa se numeasca fata din roman, acestuia nu-i place si ii cere sa ii schimbe numele in Laura. Gasise numele, dar nu stia cum sa fie personajul, fiindca fetele pe care le cunoscuse erau vecinele lui si felul cum aratau, cum se comportau, nu erau de roman. Dinu se ofera sa-i descrie din fetele cunoscute de el, dar asa ceva nu era posibil. S-a gandit la verisoara lui, care i-a sugerat ca personajul sa fie frumos si bun, iar titlul sa fie altul.
Vally i-a destainuit din visurile fetelor, nostalgiile lor. Ascultand-o, verisoara lui nu se deosebea de eroinele romanelor.
Dinu il aduce la realitate, spunandu-i ca trebuie sa scrie romanul, ca sa nu ramana corigent. Se gandea ca aparandu-i cartea, profesorii il vor respecta si se vor opune sa fie lasat corigent la matematica si germana. Era ultimul trimestru, se dadeau teze si el nu era pregatit.
In drum spre scoala privea castanii infrunziti, era frumos afara, iar el nu avea chef sa mearga la scoala, fiindca nu-si facuse problemele la matematica. Se gandea cu tristete ca nu este mai indraznet, er