Simbolismul este o miscare artistica si literara de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului si Parnasianismului, potrivit caruia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea înconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. În literatura româna simbolismul patrunde prin poemele si textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alti reprezentanti sunt Stefan Petica, Ion Minulescu si mai ales George Bacovia, care foloseste poezia simbolista drept pretext, pentru a creea o poezie metafizica, cu nuante expresioniste sau existentialiste.
Rondelul a aparut in literatura medievala franceza si desemneaza, la origine, un cântec si un dans. In acceptia lui moderna, rondelul este o poezie cu forma fixa, având numai doua rime si un refren, care deschide poezia si in care este reluat, partial si inetgral, la mijlocul si la sfârsitul ei.
Toate starile sufletesti nu sunt exprimate cu claritate, ci sunt vagi,obscure, fiind transmise pe calea sugestiei (alt element simbolist).
Poezia „Rondelul rozelor ce mor” a lui Alexandru Macedonski se incadreaza in specia cu forma fixa,numita rondel si contine 13 versuri , ultimul fiind plasat independent de celelalte.
Primele doua versuri se repeta la finalul celui de-al doilea catren , iar primul se regaseste in ultimul vers al poeziei.
Titlul poeziei poate avea mai multe intelesuri : iubirea ce a fost ca un trandafir dar care acum s-a pierdut , venirea toamnei si frica de moarte a autorului , melancolia . Rozele reprezinta simbolul iubirii pierdute , teama de moarte , suferinta ,imbatranirea sufleteasca deoarece a trecut prin niste experiente marcante si realizeaza ca nimic nu mai poate fi schimbat.
In prima strofa este reliefata corespondenta dintre natura si nivelul sufletesc prin verbul „ a muri” , prezent in ambele planuri : in cel exterior prin „ro