Tehnici narative
Nicolae Manolescu în Arca lui Noe a încadrat-o pe Hortensia Papadat Bengescu în cadrul romanului ionic, caracterizat printr-o lume înfatisata ce îsi pierde omogenitatea, cu spiritul de finete si de analiza, contemplatia, individualismul, dramele personale, spiritul reflexiv, problematica filosofica si psihologica, discontinuitatea epica, absenta unui subiect închegat. Compozitia este moderna (jurnal, scrisori, articole de ziar, confesiune etc.), modul de expunere dominant este monologul, finalul este deschis, naratorul este si personaj; H.Papadat-Bengescu, “Concert de muzica de Bach”.
Se poate aborda astfel stilul, tehnica redactarii personajului, aspectul psihologic apar ca si tehnici ale scriitoarei în întreaga ei creatie epica.
În romanele mai cunoscute, scriitoarea reia problematica psihologica din nuvelele în care si-a exersat mâna. Materialul epic romanesc este caracterizat printr-o strucutra romanesca riguros organizata, asamblata în jurul unui nucleu narativ a carui specificitate confera originalitatea, valoarea si modernitatea scrisului bengescian: psihologia ramâne coordonata de baza în creatia acesteia.
Felix Aderca surprinde sensul evolutiei prozei Hortensiei de la contorsiunile ei psihologice din prima etapa de creatie la obiectivarea anunatata de ciclul hallipilor, cu care de altfel Hortensia Papadat Bengescu se si identifica.
Feminitatea si regalitatea femeii sunt câteva din sabloanele des întâlnite. Femeile primei etape ale Hortensiei traiesc prin realitatea secunda care desparte aparenta de esenta, delimitând spatiul existentei, al experientei cotiediene de faptele unei lumi supuse „dezordinii” devenirii, tranzitoriului.
Chiar daca finalitatea pare a fi aceeasi, distanta dintre vis si realitate ca elemente cataliazatoare ale închipuirii personajului, marcheaza într-un plan de adâncime transformarile modalitatii narative; relatarea visului si a efectelor sale presupune un discurs analitic a carui dezvoltare este conditionata în pr