Tipuri umane


Ca dramaturg, I.L.Caragiale nu se remarca numai prin arta compozitiei, structurii conflictelor, ci si prin talentul exceptional în ceea ce priveste realizarea personajelor, prin care “face concurenta starii civile”.
Personajele sale sunt asadar tipuri umane, personaje de factura clasica, având ca dominanta o trasatura careia i se subordoneaza celelalte trasaturi, pentru ca personajele, desi tipice, nu sunt realizate schematic, ci sunt privite în complexitatea lor. Astfel, exista trasaturi comune si trasaturi individuale care se contopesc in realizarea personajului.
Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul servitorului, al omului slugarnic. Replica lui “curat”, devenita un tic verbal, reliefeaza aceasta dominanta a caracterului sau – servilismul- si este totodata o sursa a comicului de limbaj.
Servilismul sau este unul umil, dar Pristanda urmareste prin acest mod de comportare unele avantaje, conducându-se dupa principiul enuntat de sotia sa: “pupa-l in bot si-i papa tot ca satulul nu crede la al flamand”. El este, dupa cum recunoaste, unealta docila a celor trei – Tipatescu ,Zoe si Zaharia – “omul nostru”, cum spune prefectul.
Pristanda ascula si executa orbeste ordinele stapanilor, ajungând pâna la încalcarea legii atunci când îl aresteaza si-l terorizeaza pe Catavencu, in ciuda protestelor acestuia, sau atunci cand obtine venituri ilicite din afacerea sa cu steagurile. Sefii sai trec însa cu vederea aceste nereguli atata timp cât le serveste interesele si le este supus.
În Zoe recunoste adevarata stapâna cunoscând autoritatea acesteia fata de Tipatescu si fata de Zaharia Trahanache, dar doreste sa le intre în gratii si celorlalti. De aceea, el este gata sa suporte orice consecinta, atunci cand îl trimite nejustificat pe Tipatescu la telegraf.(…)
Dupa cum el insusi declara, este “scrofulos la datorie” dar el transforma datoria in actiuni menite sa-i aduca anumite profitu