O alta poezie patrunsa de fiorul religios este Psalmul de taina, însa aceasta se deosebeste de Mîhniri prin faptul ca nu vulgarizeaza iubirea, femeia, prezentând-o însa ca pe o forma de epifanie, care este, însa, a unui sacru fals!, psalmistul erotic rasturnând cultul în blasfemie ". Poezia pare a fi consecinta acelei rupturi sau îndepartari a iubitei, ruptura pe care barbatul-poet mai mult o doreste decât o respinge (cf. si Melancolie, De-abia plecasesi), iar aceasta ruptura se dovedeste constructiva sub raport estetic (Ibidem, pag. 58).
Tonalitatea este diferita fata de cele precedente, Tonului elegiac al poemelor iubirii moarte înainte de a se naste substituindu-i-se tonul odei în invocatia iubitei (Nicolae Balota, op. cit. , pag. 138). În aceasta oda, lauda se curma brusc, preschimbîndu-se în contrariul ei, în invectiva (Ibidem).
Însa, odata produsa ruptura, poetul porneste o adevarata diatriba împotriva femeii, asa cum se întâmpla si în poemul de fata, care se constituie într-o reala capodopera a liricii sale erotice, dupa propria-i marturisire: poate cea mai buna poezie a mea de pîna atunci!. Cu toate acestea, poezia a fost respinsa de o revista, cu doi ani înainte de a fi publicata" .
Poezia se deschide cu o exclamatie, începând, astfel, brusc, ca o invocatie a celei pierdute :
O, tu aceea de-altadata,
ce te-ai pierdut din drumul lumii !
Care mi-ai pus pe suflet fruntea
Si-ai luat într-însul locul mumii.

Dealtfel, aceasta poezie poate fi regasita, într-o prima varianta, într-o Agata (4) :
Iar tu, aceea de-altadata,
care-ai întins în mine ceata,
revin-o doar o clipa-n viata,
caci esti în mine neuitata;
apari din lumea ta, te