Ulise între erou si autoritatea reinstaurata


Existenta lui Homer este destul de controversata, fiind contestata de multi cercetatori. Traditia sustine ca numele sau este, de fapt, o porecla. O legenda comunica faptul ca Homer a fost fiul lui Meles, o divinitate fluviala, si al nimfei Kretheis. Numele sau real ar fi fost Melesigenes, “urmasul lui Meles”. Savantul german Mullendorf Willamovitz s-a ocupat de Homer si sustine ca Melesigenes înseamna “cel care are grija de neamul sau”. Homeros sau Homaros înseamna “orb”. Totusi Willamovitz sustine ca numele sau provine de la verbul “homerein” care înseamna “a sluji”. Existenta lui Homer pare sa fi început în orasul Smirna, cel mai probabil.
În antichitate, s-au alcatuit sapte biografii ale poetului, Homer fiind prezentat ca rapsod, de cele mai multe ori, si ca autor al epopeilor homerice “Iliada” si “Odiseea”.
Perioada lui Homer este fixata în diferite epoci: astfel, unii antici cred ca a trait în timpul razboiului troian (1184 a. Chr.); Eratostene considera ca Homer s-a nascut la o suta de ani dupa acest razboi, în timp ce Aristotel stabileste epoca lui Homer la un secol si jumatate dupa caderea Troiei; Herodot îl socoteste contemporan cu Hesiod (sec. al VII-lea a.Chr.). Tot mai multi exegeti cred ca Homer a trait la sfârsitul secolului al IX-lea / începutul secolului al VIII-lea, când, prelucrând genial un material epic existent, a creat cele doua magnifice epopei.
În raport cu “Iliada”, care dezvolta naratiunea unor întâmplari desprinse din legenda razboiului troian, materia epica a “Odiseei” este mult mai vasta si mai complexa. În capitolul 24 al “Poeticii”, Aristotel scria: “Epopeea trebuie sa cuprinda aceleasi varietati ca tragedia; trebuie sa fie simpla sau complexa, de caracter sau patetica. Si partile componente, în afara de cânt si de elementul spectaculos, trebuie sa fie aceleasi, caci are nevoie de rasturnari de situatii, si de recunoasteri, si de întâmplari nenorocite si, în plus, de gânduri alese s