Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi
de Camil Petrescu

Romanul a aparut în anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul însusi spune ca: “A fost o ardere continua, mistuitoare, în care rândurile se chemau unele pe altele, fara nici un fel de ragaz, sfârsita dupa luni si luni de truda a condeiului, odata cu caderea ultimelor frunze în baltoacele ploilor de toamna, lasându-l pe autor bolnav în pat pentru multa vreme”.
Criticul G. Calinescu, întelegând cel mai profund noutatea romanului îl caracterizeaza drept “… o proza superioara”.
Stari de constiinta legate de razboi si personaje de front, abia schitate în Ciclul mortii, sunt reluate, în dimensiuni mai ample, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi, în care gasim precizarea ca: “drama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, cât aceasta permanenta verificare sufleteasca, acest continuu conflict al eului tau, care cunoaste astfel ceea ce cunostea într-un anumit fel.” Tinând sa ajunga la maximum de veridicitate si autenticitate, C. Petrescu sondeaza sistematic straturile profunde ale constiintei. Exprimarea adevarului, fie el cât de crud, devine o norma morala fundamentala.
Romanul este alcatuit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitica a sentimentului geloziei, ca element psihic dominant în viata sufleteasca a lui Stefan Gheorghidiu. Nu este o analiza de psihologie generala, ci analiza sentimentului trait de personaj în conditii date, cele ale unei societati cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregatirea intrarii în razboi si de participarea la razboi. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului împrumutat eroului din roman. Integrarea acestui jurnal în roman i-a schimbat caracterul de notari zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiente dramatice, în care eroul a dobândit întelesurile profunde ale vietii si solutiile juste ale chinurilor din const