Comorovski Cornelia, `` Lit. Umanismului si Renasterii ilustrata cu texte``, vol I-II, Buc, Albatros, 1972.


Umanismul II

Reinvierea antichitatii. Autonomia filologiei. Spiritul critic. Umanismul .

``Umanismul`` este o filosofie ``perena``, scrie Toffanin ; dar in evul mediu traditiile antice fusesera subordonate teologiei ;
nu se recurgea la textele originale , nici la operele complete ;
in Occident scrierile grecesti erau private cu suspiciune : `` este grecesc nu se citeste`` ; se credea ca operele lui Vergilius cuprindeau anticipari profetice ;
apropierea mai stransa de antichitate se face , inainte de caderea Constantinopolului , prin descoperirea manuscriselor care zaceau de secole uitate in manastirile occidentale ;
ele au inceput sa fie cautate pentru ca oamenii aveau nevoie sa le gasesca : ``Dorinta de manuscrise si de trecut nu a creat umanismul , ci a fost un efect al acestuia``;
acum intelectualii pareau pregatiti sa intre in contact cu operele antichitatii direct , fara intermediul comentariilor medievale ;
cunoasterea antichitatii presupunea in primul rand stapanirea limbilor vechi ; formatia de filolog este conditia necesara a oricarui studiu ; umanistii incearca sa stabilesca autenticitatea textelor , sa inlature interpolatiile , erorile de transcriere si de traducere ;
umanistii de indreapta catre surse ad fonts ; in munca lor de filologi se dezvolta spiritul critic , constanta a Renasterii ; de la aplicarea lui asupra erorilor de gramatica , pentru a descoperi , un text authentic si printr-o treapta extindere a domeniuluisau , spiritul critic ajunge , cu Montaigne , sa descopere dincolo de prejudecati , conventii si credinte cu caracter temporar , permanentele umane ; semn al epocii moderne , spiritul critic , apare ca un castig al filologului , al lui homo grammaticus ;
printr-o rasturnare neasteptata , filologia inceteaza , prima dintre stiinte , de a mai fii aucilla theologiae si