Umanismul

Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat în perioada Renasterii (sec XIV – XVI).
Renasterea este perioada din istoria omenirii caracterizata printr-o dezvoltare sincrona, fara precedent a stiintei, artelor si a civilizatiei în general.

Termenul de Umanism are doua sensuri:
unul mai lung: dragoste fata de oameni.
altul mai restrâns: dragoste fata de valorile antichitatii greco-romane.
Miscarea umanista cumuleaza ambele sensuri.
Umanismul a aparut in Italia (Florenta) de unde s-a raspândit in întreaga Europa.

Caracteristici:

încrederea în libertatea, demnitatea si perfectabilitatea omului;
încrederea în ratiune;
promovarea omului universal;
armonia dintre om si natura;
admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;
în centrul preocuparilor umanistilor se afla omul;


Umanismul Românesc

Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de târziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Reprezentantii umanismului românesc sunt cronicarii care sustin în operele lor idei fundamentale ale culturii românesti:
originea latina a poporului si a limbii romane;
continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul românesc;
unitatea tuturor românilor din provinciile românesti;
rolul civilizator al tipariturilor;
forta educativa a istoriei;
credinta în adevar si documente;
dorinta de a salva oamenii de ignoranta
CRONICILE:
Denumirea vine de la latinescul „Chronica” care înseamna istorie pe ani. Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice într-o ordine cronologica. Ele au fost scrise în limba slavona si aici descoperim primele încercari de realizare a unei literaturi originale românesti.



Reprezentanti:

Moldova:
Grigore Ureche („Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pâna la a doua domnie a lui Aron Voda – 1359”)
Miron Costin („Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda încoace” pâna la domnia lui Dabija Voda)
Io