Unul din cele mai valoroase romane sadoveniene II

Unul din cele mai valoroase romane sadoveniene, inspirat din mediul pastoresc, considerat a fi o urmare a actiunii baladei „Miorita”, are o actiune complexa ce reflecta o societate cu tot ceea ce are specific. Alaturi de „Neamul Soimarestilor”, „Fratii Jderi”, „Nicoara Potcoava” si multe altele, „Baltagul” completeaza seria capodoperelor sadoveniene.

Romanul este opera epica în proza de mare întindere cu actiune complexa care se desfasoara pe mai multe planuri în care întâlnim un numar mare de personaje (principale, secundare, episodice).
Actiunea romanului prezinta o lume cu specificul ei, viata oamenilor este profund ancorata în traditii si obiceiuri stravechi. Nimic din ceea ce se petrece în lumea din afara nu pare sa tulbure ritmul vietii muntenilor de pe Valea Tarcaului.
De fapt, cele doua cuvinte de ordin în acest roman sunt „rânduiala” si „semn”. Ca în orice opera epica se pot distinge momentele subiectului operei literare.

Expozitiunea romanului este ampla, autorul introducându-l pe cititor în intimitatea sufleteasca a personajului principal feminin, Vitoria Lipan. Aflata pe prispa casei, ea toarce, dar sufletul este bântuit de neliniste. Gândurile ei sunt departe, pe urmele barbatului ei, Nechifor, plecat de multa vreme la Dorna sa cumpere oi. Întârziind mult mai mult ca alte dati, singuratatea este umpluta cu amintiri dragi legate de sotul ei (din amintirile femeii se va contura treptat chipul, dar si caracterul personajului absent completat pe parcursul calatoriei pe care o va face femeia). La petreceri, Nechifor obisnuia sa spuna o poveste cu tâlc despre rânduiala data de Dumnezeu popoarelor, iar muntenilor sositi prea târziu le-a daruit traiul pe vârful muntiilor, sa fie veseli, sa aiba femei frumoase si iubitoare. Într-adevar, asa se scurge viata în Magura Tarcaului, în familia înstarita si orânduita a lui Lipan, oameni gospodari ce stiu sa înfrunte greutatiile vietii.
În aceasta lume, Vitoria