Cardiopatiile congenitale II
Cardiopatiile congenitale au etiologii diferite si un nivel variabil de gravitate.
Cauzele lor pot fi: unele aberatii cromozomiale (trisomia 13, 18, 21, boala Turner etc.), unele afectiuni embriofetale infectioase (rubeola), cauze toxice (intoxicatia cu litium din maladia Ebstein). Este cunoscut faptul ca exista adesea si o predispozitie ereditara în declansarea bolii.
Din punct de vedere fiziopatologic acestea se clasifica în: cardiopatii cianogene si necianogene. Un mare numar de afectiuni cardiace congenitale pot fi tratate chirurgical.
Viata personala si scolaritatea copiilor cu aceasta afectiune s-a ameliorat considerabil în raport cu natura cardiopatiilor congenitale precum si cu progresele pe care le-a facut chirurgia cardiovasculara prin corectia completa din ce în ce mai precoce a deficientelor cardiace. Acestia ar trebui sa duca o viata normala, cu activitatile fizice si sportive permise, în raport cu afectiunea de baza. Pentru ca totul sa decurga normal trebuie sa existe o legatura permanenta între elev, familia lui, medicul curant, medicul scolar, consilier/diriginte.
Pentru o buna profilaxie a bolilor infectocontagioase, toate vaccinarile sunt obligatorii. Foarte importanta este supravegherea unei bune igiene buco-dentare, pentru profilaxia unor eventuale endocardite infectioase.
Copiii cu cardiopatii congenitale sunt scolarizati în scoli normale, alaturi de cei valizi. De obicei, cardiopatiile pentru care trebuie sa se realizeze o interventie chirurgicala, se opereaza înaintea debutului scolar. Ulterior, pentru eventuale spitalizari este bine sa se faca programari în perioadele de vacanta, pe cât este posibil, pentru a evita absenteismul scolar.
Daca toleranta cardiopatiei este mediocra si elevul nu se simte bine la scoala, profesorii si, în special, dirigintele, trebuie sa fie la curent cu afectiunea lui, sa anunte serviciul de medicina scolara precum si parintii. Medicul scolar trebuie sa dispuna ca elevul sa învete într-