Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structură dorsiventrală, cu o creştere rapidă şi limitată, cu durată de viaţă scurtă având un rol important în desfăşurarea funcţiilor de fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie.
Frunza mai poate indeplini şi alte funcţii, cum ar fi: de protecţie, de absorbţie, înmagazinare de substanţe organice de rezervă, de nutriţie carnivoră, înmulţire vegetativă etc.
O frunză completă are următoarele părţi componente: limb, peţiol şi teacă.
Limbul sau lamina este partea cea mai lată a funzei, străbătută de o reţea de vase care formează nervurile. Acesta se leagă de tulpină, la cele mai multe plante, prin peţiol (codiţă) şi teacă (partea lăţită a peţiolului). Uneori peţiolul poate să lipsească, iar în acest caz, limbul se leagă de tuplină prin teacă, înfăşurând o parte a tulpinii (ex. la grâu, porumb). În alte cazuri, pot lipsi atât teaca, cât şi peţiolul, iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre, de opaiţă, de floarea-cucului etc.).