Frunza

Frunza este principalul organ vegetativ al plantei în care are loc prepararea hranei.

Alcatuirea externa.
La majoritatea plantelor frunza este simpla, formata din trei parti : limb, petiol, teaca.
Limbul este partea latita a frunzei care are culoarea verde, deoarece celulele sale contin foarte multe cloroplaste. Frunzele îsi pastreaza culoarea verde, daca plantele au lumina. Tinute la întuneric mai mult timp, ele se îngalbenesc.
Limbul este strabatut de niste vinisoare numite nervuri. Acestea sunt fascicule libero – lemnoase care se continua din tulpina si se ramifica în frunza.
Forma limbului este diferita de la o planta la alta. El poate fi în forma de ac (la molid, brad si pin), linie(la grâu si porumb), lance(la salcie), inima(la tei),oval(la par), sageata la (sageata – apei ).
La unele plante, limbul frunzei are marginea întreaga(la liliac);la altele este crestata sau dintata(la tei). La numeroase frunze aceste crestaturi se adâncesc, formând lobi(stejar, vita de vie si artar). Când crestaturile limbului sunt foarte adânci, fiecare lob are o conditie proprie. Aceste frunze sunt compuse (frunzele de mazare, cânepa, salcâm, castan)
Petiolul este codita care sustine limbul si – l îndeparteaza de tulpina. Astfel, frunzele pot sa primeasca cât mai multa lumina. Unele plante au frunzele lipsite de petiol(grâul, porumbul)
Teaca este partea inferioara a petiolului care se lateste si cu care frunza se prinde de tulpina.
La grâu si porumb, unde petiolul lipseste, teaca este foarte dezvoltata si înconjoara tulpina de la un nod pâna aproape de nodul urmator. Pe lânga frunzele care au rol principal în prepararea hranei, exista frunze care au suferit modificari si îndeplinesc alte functii. La dracila unele frunze s-au transformat în spini cu rol de aparare. La mazare, vârfurile frunzelor s-au transformat în cârcei cu rol de fixare. La ceapa, frunzele din bulb sunt organe de depozitare a unor substante de rezerva. La plantele numite carnivore, frunze