Recidiva
Art. 37 din Codul penal român prevede:
„Recidiva exista în urmatoarele cazuri:
a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când dupa executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c) când dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu închisoare pâna la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea penala prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Exista recidiva si în cazurile în care una dintre pedepsele prevazute la alin.1 este detentiunea pe viata.
Pentru stabilirea starii de recidiva în cazurile prevazute în al. 1 lit. a) si b) si al. 2, se poate tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.”
Pornind de la reglementarile în vigoare recidiva poate fi definita ca o forma a pluralitatii de infractiuni care exista când dupa o condamnare definitiva la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori dupa cel putin trei condamnari la pedeapsa închisorii de pâna la 6 luni, neexecutate sau în cazul în care condamnarea vizeaza pedeapsa închisorii chiar dupa executarea acesteia, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie (într-un anumit timp determinat), pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata ori pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Termenii recidivei.
Prin termeni ai recidivei se înteleg, în general, elementele constitutive ale starii de recidiva (structura recidivei) si care au un rol important în reglementarea juridica a recidivei. Aceste elemente sunt:
* o condamnare definitiva la pedeapsa închisorii de o anumita durata (peste 6 luni sau 3 condamnari de pâna la 6 luni) precum si detentiunea pe viata;
* savârsirea din nou a unei infractiuni intentionate de o anumita gravitate dupa o condamnare definitiva.
Conditii de existenta ale recidivei.
Din normele penale în vigoare rezulta urmatoarele conditii generale necesare pentru a se realiza starea de recidiva:
A. Existenta unei condamnari definitive. Hotarârea de condamnare trebuie sa aiba caracter definitiv si sa priveasca pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau cel putin trei condamnari pâna la 6 luni sau de 6 luni, pronuntate pentru infractiuni intentionate, precum si condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata. Condamnarea trebuie sa priveasca o fapta intentionata, dar poate sa aiba ca obiect si o fapta praeterintentionata, ea poate fi pronuntata pentru o fapta consumata sau o tentativa pedepsibila ori pentru una din formele de participatie prevazute de lege (coautor, instigare, complicitate).
O hotarâre de condamnare la pedeapsa închisorii de 6 luni sau sub 6 luni, ori la pedeapsa cu amenda, nu poate genera recidiva. De asemenea, nu exista stare de recidiva daca noua infractiune s-a savârsit dupa ce hotarârea definitiva a fost casata în urma recursului cu trimitere pentru o n oua judecare si înainte ca noua hotarâre definitiva sa se fi pronuntat în acea cauza. Recidiva nu subzista nici în cazul în care dupa pronuntarea unei hotarâri definitive de condamnare persoana savârseste o noua infractiune, însa ulterior, hotarârea definitiva este desfiintata printr-o cale extraordinara de atac (recurs în anulare, revizuire, contestatie în anulare).
B. Savârsirea unei noi infractiuni. Starea de recidiva presupune ca dupa condamnarea definitiva (indiferent daca s-a executat ori nu pedeapsa) faptuitorul sa savârseasca o noua infractiune. Condamnarea anterioara constituie doar o premisa de care depinde existenta recidivei, lasând deschisa posibilitatea aparitiei sale. Ea se naste însa numai cu savârsirea celei de-a doua infractiuni care formeaza cel de-al doilea termen al sau.
A doua infractiune poate sa constea într-o fapta consumata, o tentativa pedepsibila sau într-un act de participatie la o fapta prevazuta de legea penala. Conditia este ca infractiunea savârsita dupa condamnarea definitiva, sa fie o fapta intentionata (poate fi si praeterintentionata), iar legea sa prevada pentru ea pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Nu intereseaza pedeapsa pronuntata de i...