Recidiva


Art. 37 din Codul penal român prevede:
„Recidiva exista în urmatoarele cazuri:
a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când dupa executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa împlinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c) când dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu închisoare pâna la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea penala prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Exista recidiva si în cazurile în care una dintre pedepsele prevazute la alin.1 este detentiunea pe viata.
Pentru stabilirea starii de recidiva în cazurile prevazute în al. 1 lit. a) si b) si al. 2, se poate tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.”
Pornind de la reglementarile în vigoare recidiva poate fi definita ca o forma a pluralitatii de infractiuni care exista când dupa o condamnare definitiva la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori dupa cel putin trei condamnari la pedeapsa închisorii de pâna la 6 luni, neexecutate sau în cazul în care condamnarea vizeaza pedeapsa închisorii chiar dupa executarea acesteia, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie (într