Celulele vii


Acizii nucleici sunt compusi macromoleculari cu structura complexa si mase moleculare cuprinse între câteva zeci de mii si milioane. Sunt, împreuna cu proteinele, componentele nucleoproteidelor, compusi de importanta biologica, existenti în celulele vii. Dupa provenienta lor, respectiv dupa materialele din care au fost extrase, acizii nucleici erau considerati de doua tipuri: acizi timonucleici (acizi nucleici din timus sau acizi nucleici animali) si acizi zimonucleici (acizi nucleici din drojdie sau acizi nucleici vegetali). Întrucât s-a constatat ca deosebirea dintre ei consta în natura componentului glucidic (acizii timonucleici contin în molecula lor dezoxi-D-riboza, iar acizii zimonucleici contin D-riboza), denumirile lor au fost înlocuite cu denumirile de acizi dezoxiribonucleici (ADN), si acizi ribonucleici (ARN). Cercetari ulterioare au dovedit, însa, ca aceste doua tipuri de acizi nucleici sunt prezente în toate organismele vii, având rol important în desfasurarea proceselor vitale normale si patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substantele de baza în aparatul genetic, care asigura ereditatea si variabilitatea, pe când acizii ribonucleici au mai mult rol functional legat de sinteza proteinelor.

ADN

ADN-ul reprezinta materialul genetic din care sunt alcatuite genele majoritatii organismelor si este localizat exclusiv în cromozom; fiecare cromozom contine câte o molecula de ADN. Rezulta din polimerizarea unor monomeri denumiti dezoxiribonucleotizi. Prezenta în cromozom a ADN-ului a fost relevata de chimistul german R.Feulgen, în 1924, prin utilizarea unui colorant vital -fuxina bazica- care coloreaza rosu-violaceu cromozomii; substanta din cromozomi, care reactioneaza specific cu colorantul, era ADN.
James Watson si Francis Crick, au facut cunoscut un model al moleculei de ADN pentru care au primit Premiul Nobel (în 1962). Modelul se bazeaza pe combinarea a patru nucleotizi. Fiecare nucleotid consta dintr-un radical fosforic monoa