Constantin Dobrogeanu Gherea

Este marele adversar a lui Titu Maiorescu si partizanul unei critici zise de el stiintifice. Articolul sau din 1877 “asupra criticii” este un amplu manifest teoretic prelejuit de spectacolul criticii. Constantin consta ca în plan european e momentul înfloririi criticii stiintifice. Întrebarea pe care si-o pune subtextul Constantin Dobrogeanu Gherea este “pe baza caror criterii se judeca o opera literara”. În critica stiintifica autorul sustine ca în discutarea operei literare se aplica principiul stiintific al cauzalitatii, opera fiind considerata productul unei cauze anume. Modelul lui Dobrogeanu Gherea este criticul francez Tane. Criticul sustine autorul trebuie sa studieze mai întâi cauzele si prima cauza a operei este autorul însusi cu viata, psihologia, temperamentul specific.
Asadar criticul trebuie sa fie interesant din biografia autorului si psihologia lui. În domeniul asupra operei i se cere acestuia o analiza psihica a artistului iar psihicul artistului depinde de mediul natural care conditioneaza rasa.
Dobrogeanu Gherea determina momentele actului critic dupa cum urmeaza:
Prima operatie este explicarea operei ca produs a unor procese.
Studiul influentei operei asupra mediului social în care a fost creat.
Stabilirea raspunsului: cît de mare e aceasta influenta sau judecata de valoare.
Se va raspunde la întrebarea prin ce mijloace critice, artistice autorul lucreaza asupra psihicului nostru.
Critica estetica la Dobrogeanu Gherea.
Aici criticul nu mai este om de stiinta ci trebuie sa-si manifeste talentul care e de aceeasi natura cu talentul artistului. Astfel judecata de valoare si cea morala se întîlnesc într-o judecata estetica.
Importantul studiu realizat la 1887 este Eminescu. La analiza studiul se dovedeste a fi un portret ideal al criticului. Autorul si-l prezinta ca pe un fragment critic si mai putin ca pe un studiu complet pentru ca nu începe prin a explica legatura cauzala dintre scriitori si opera, începutul studiului