2.4. Detentorul aparatului autonom de respirat sub apa în circuit deschis    Detentorul este o componenta a aparatului de respirat sub apa conceputa, pe de o parte, pentru a destinde aerul de la presiunea înalta la care se afla stocat în butelie, la presiunea corespunzatoare adâncimii la care se afla scafandrul si, pe de alta parte, pentru a permite o respiratie fara efort cu o frecventa obisnuita. Este cunoscut faptul ca pentru a putea respira normal în imersie, scafandrul are nevoie, în cavitatile respiratorii ale organismului (nas, trahee si plamâni), de aer la o presiune egala cu presiunea corespunzatoare adâncimii de imersie la care acesta evolueaza. Aceasta presiune, depinzând de adâncimea de imersie, variaza continuu. Detentorul aparatului autonom de respirat sub apa raspunde acestor cerinte asigurând scafandrului aerul necesar respiratiei în sistemul „la cerere“ si la o presiune egala cu presiunea la care este supus scafandrul. Unele detentoare ofera posibilitatea de a inspira mai usor si mai confortabil decât altele. Despre un detentor din care se inspira greu si în care se expira cu dificultate, se spune ca prezinta o rezistenta ridicata la respiratie. Rezistenta ridicata la respiratie a detentorului, prin inconfortul respirator pe care-l creaza, poate duce atât la oboseala cât si la enervare în timpul scufundarii.     Rezistenta la respiratie a detentorului este o caracteristica constructiva a acestuia, dar ea se poate modifica functie de mai multi factori. Astfel, scufundarea în apa rece precum si activitatea intensa depusa de scafandru, duc la îngreunarea respiratiei prin aparitia asa-numitei gâfâieli, la care detentorul nu mai raspunde la fel de bine. Majoritatea detentoarelor au o foarte mica rezistenta la respiratie la suprafata apei, aceasta însa crescând pe masura ce adâncimea de imersie creste. Acest fenomen devine mult mai evident aproape de finalul unei scufundari efectuata la o adâncime relativ mare si cu o durata destul de mare când, dat