Epoca Renasterii
Fenomenul artistic petrecut in epoca renasterii este anticipat de o perioada pregatitoare care in unele lucrari de specialitate este denumita Prerenastere si care cuprinde miscarile religioase numite Reforma si Contrareforma, care au avut loc in secolele XII-XIV, fiind etape prerenascentiste.
Drumul muzicii din vestul Europei a pornit in perioada Evului Mediu de la cantecul monodic gregorian barabatesc care si-a extins numarul de voci la 2-3 in Organum si Faux Bourdon sau canon, devenind mai apoi misa sau motet. Moda polifoniei cuprinde toata Europa, iar in paralel patrunde si genul dramatic in muzica liturgica. Tot in aceasta perioada (sec. XIII-XIV), madrigalele si celelalte genuri vocal-corale se extind la un numar impresionant de voci si uneori sunt acompaniate si de instrumente. In biserica sau la castelele nobiliare puteau fi ascultate madrigale si motete care descriau scene dramatice din viata. Este in uz si muzica pentru scena care insoteste o piesa de teatru in anumite momente. Totodata, in Anglia este intalnit “Mask”, un carnaval cu masti care avea loc cu ocazia celebrarii laice a casatoriilor. In replica, coralul reformat prefera o accesibilitatea cantecului monodic, cantat de femeile si barbatii participanti la slujba si acompaniat la armoniu (un instrument cu clape). Melodia avea origini populare, iar cuvintele erau traduse in limba fiecarui popor. Disputa din muzica de tip religios, intre polifonia cu un numar mare de voci si monodia corala se termina cu aparitia unui coral vocal care are doar patru voci, denumite sopran, alto, tenor si bas. Giovanni Pierluigi da Palestrina a oferit modelul unanim acceptat pentru acest gen muzical, cifra 4 devenind  cifra de echilibru pentru numarul vocilor, a miscarilor intr-o piesa cicilica (ex. suita, sonata etc.), pentru grupul de patru instrumente din cvartet sau pentru organizarea unei orchestre. In schimb, dezvoltarea muzicii din estul Europei a fost una lenta si conservatoare. Genurile monodice