Joseph Haydn


Toata lumea muzicala s-a pus de acord ca Haydn este un mare compozitor, acordandu-I locul ce I se cuvine in istoria muzicii universale si recunoscandu-I aportul de mare insemnatate, ca reprezentant proeminent al scolii clasice vieneze care a dat forma si substanta simfoniei, si l-a consacrat ca pe unul din cei mai inspirati maestri ai artei sunetelor, ca pe un artist stapan deplin pe toate tainele compozitiei.
Si totusi, muzica lui Haydn este foarte putin cunoscuta, se canta rar si apare in programele concertelor cu un numar limitat de piese , mereu aceleasi. Din sutele de lucrari pe care le-a scris, publicul nu are putinta sa asculte astazi decat doar cateva simfonii – poate zece din cele peste o suta – patru, cinci cvartete de coarde din cele peste optzeci, acelasi numar de piese din cele aproape o suta de triouri, nici a zecea parte din sonatele pentru pian si unul pentru vioara, oratoriile sale ‘Creatiunea’ si ‘Anotimpurile’ si, extrem de rar, cate una din melodiile sale vocale.
Avem astfel impresia ca marele Haydn a fost catalogat, etichetat si pus in raft, destinat sa ramana un simplu obiect de muzeu. Si in acest timp, milioane de iubitori de muzica din lume sunt lipsiti de bucuria de a cunoaste frumusetile operei sale, ca si cand cele cateva lucrari ce se canta ar fi suficient de reprezentative pentru intreaga sa creatie. Este adevarat ca sunt doar cateva decenii de cand a inceput publicarea operelor complete ale lui Haydn, planul editarii lor apartinand marelui muzician si muzicolog, roman de origine, Eusebiu Ma ndicevschi (1857-1929), care a fost conservatorul arhivei “Societatii prietenilor muzicii” ( Gesellschaft der Musikfreunde) din Viena si profesor de istoria muzicii, contrapunct si compozitie la Conservatorul din capitala Austriei. Dar publicarea a fost intrerupta, continuarea acestei actiuni fiind reluata abia in 1949, astfel incat pana in prezent nu a aparut nici jumatate din creatia lui Haydn.
Lipsa de interes in aceasta pri