Semiotica comunicatiilor in masa

Relatiile dintre oameni sunt deosebit de complexe si importante, ele reprezinta tesatura pe care se aseaza insasi viata, structura reusitelor, miracolelor sau dezastrelor umane. Trasaturi si insusiri, fapte omenesti (bune sau rele), priviri si gesture – toate pot crea un COD, un MODEL, un STIL de comunicare interumana.
Comunicarea, inteleasa in sensul sau larg, ca act tranzactional, inevitabil in situatii de interactiune, devine esentiala, fundamentala atat pentru viata personala cat si pentru cea sociala a individului. Astfel, notiuni precum “comunicare”, “limba”, “limbaj” sunt polisemice, ele comportand o pluritate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea fiecarei notiuni, ci si din aceea ca ele constituie obiectul de investigatie al mai multor discipline stiintifice: lingvistica, sociologia, semiotica, cibernetica, etc. Aceste discipline aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt intotdeauna identice sau macar complementare.
Comunicare - reprezinta instiintare, stire, veste, raport relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele oferite de dictionarul explicativ al limbii romane pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atatea metode de manifestare. O definitie concreta a comunicarii poate spune ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun. Comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie sa aiba in comun: scopuri, convingeri, aspiratii, cunostinte si intelegere comuna – “acelasi spirit” cum spun sociologii.
Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemenatoare, moduri simi