Spalarea banilor murdari


Termenul de spalare a banilor a început sa fie folosit în anii 1920 când Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii în Chicago pentru a-si spala „banii murdari”.
În zilele noastre, acestui scop îi folosesc restaurantele fast-food, cazinourile si societatile comerciale ce au la baza numerarul.
Spalarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii.
Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala.
În cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spalare a banilor includ tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si atractive pentru institutiile financiare legale. Spalarea banilor orienteaza banii dintr-o economie ilegala si îi plaseaza în investitii binevenite în economia legala.
Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite si convertirea lor în bani, în scopul de a le ascunde provenienta.

Capitolul I. Etapele procesului de spalare a banilor

Nu exista o singura metoda de spalare a banilor. Metodele pot varia de la cumpararea si vinderea unui obiect de lux (de ex. o masina sau o bijuterie) pâna la trecerea banilor printr-o retea complexa, internationala, de afaceri legale si companii „scoica" (companii care exista în primul rând numai ca entitati legale fara sa desfasoare activitati de afaceri sau comerciale). Initial, în cazul traficului de droguri sau altor infractiuni cum ar fi contrabanda, furtul, santajul etc., fondurile rezultate iau în mod curent forma banilor lichizi care trebuie sa intre printr-o metoda oarecare în sistemul financia