Contractul de transport aerian


Înca de la descoperirea si lansarea în trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atentia comunitatii internationale datorita unor avantaje certe în raport cu alte mijloace de transport si, mai ales, datorita rapiditatii si confortului.
Totodata, transportul aerian a ridicat si ridica unele probleme privind siguranta efectuarii fiecarei deplasari în conditii de deplina securitate. Tocmai datorita particularitatilor transportului aerian, s-a vazut necesara elaborarea unor norme cât mai complete, în masura sa garanteze nu numai eficacitatea acesteia, ci si un alt grad de securitate pentru calatori, cât si pentru marfa. Astfel, în 1929 s-a adoptat Conventia de la Varsovia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian. În 1924, la Chicago, în S.U.A s-a adoptat Conventia privind aviatia civila internationala. Datorita evolutiei traficului aerian în 1955 s-au facut mai multe modificari si completari Conventiei din 1929 prin Protocolul semnat la Haga la 28 Septembrie 1955 si prin Conventia complementara la Conventia de la Varsovia, încheiata la Guadalajara (1961).
Conventia privind modificarea anumitor reguli referitoare la transportul international aerian se aplica “tuturor formelor de transport aerian” de persoane, bagaje si bunuri.
Expresia “transport international” înseamna potrivit definitiei data de conventie orice transport în care, potrivit contractului încheiat între parti, locul de plecare si de sosire (de destinatie), indiferent de întreruperi, sunt situate în interiorului a doua parti contractante.
Transportul efectuat de mai multe aeronave în mod succesiv este considerat, în baza Conventiei, un transport unitar, în cazul în care a fost organizat de parti “în forma unei singure operatii”. Acest transport poate face obiectul unui singur contract sau a unei serii de contracte fara a-si pierde caracterul sau international.
Drepturile, obligatiile si raspunderea e