Proprietatea privata

Caracteristica esentiala a economiei de schimb


In legatura cu notiunea de proprietate, in decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea opuse: una juridica, alta filozofica si alta economica. In sens juridic, proprietatea exprima relatia de posesiune “a ceva” adica a unui bun economic, de catre “cineva”, adica o persoana fizica sau juridica.
Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca “fiinta totala”, dupa acestia problema proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general.
Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un raport de insusire a unor bunuri de catr eom.
In concluzie, proprietatea reprezinta totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu bunurile, relatii reglate de nrome istoriceste stabilite pe plan social.
Din analiza proprietatii in sens eocnomic, rezulta faptul ca ea apare odata cu societatea umana si va dispare prin desfiintarea acesteia.
Relatiile de proprietate au fost analizate inca din antichitate. Astfel, in dreptul roman erau consemnate trei atribute ale proprietatii:
dreptul de utilizare;
de a culege roadele;
de a dispune de obiectul proprietatii.
In prezent, atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind:
dreptul de posesiune;
dreptul de utilizare;
dreptul de dispozitie ;
dreptul de uzufruct.
Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii.
Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza unui contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv. Daca instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent are loc prin actul de donatie sau prin actul de mostenire.
Transmiterea temporara a unor atribute ale proprietatii genereaza relatii de proprietate specifice si anume:
instrainarea drept