Principiul relativitatii restranse


Fizicienii Albert Michelson si Edward Morley, pornind de la premisa unui eter rigid aflat in stare de repaus in spatiu, au analizat urmatoarea problema : daca eterul este in repaus fata de Soare si nu se misca odata cu Pamantul(viteza Pamantului fata de Soare este de cca 30 km/sec), aceasta miscare rapida a eterului fata de Pamant ar trebui sa fie sesizata pe baza unei modificari a vitezei luminii pe Pamant.Viteza luminii ar trebui sa inregistreze atunci, conform asteptarilor, mai multe valori, in functie de directia relativa a razelor de lumina fata de vantul eteric. Toate experimentele de acest tip au esuat insa, aratand ca viteza luminii nu poate fi pusa in relatie cu ipoteza eterului. Dar pentru ca lumea nu dorea sa renunte la eter, s-au incercat interpretari matematice ale problemei. Orice corp care are viteza V fata de eter se contracta pe directia de miscare cu fractiunea .
Meritul lui Einstein consta in aceea ca lui i se datoreaza formularea definitive in domeniul conceptului de timp si spatiu. Einstein voia un principiu general, asemanator celui din termodinamica:... legile naturii sunt in asa fel alcatuite incat este imposibil sa contruesti un perpetuum mobile ( de speta 1 si a 2-a ).
Cele doua principii, cel al constantei vitezei luminii si principiul lui Galilei de relativitate, reprezinta punctul de plecare.Ne amintim de observatorul din tren, care a putut confirma simultaneitatea deplasarii luminii in sistemul sau spre deosebire de colegul de pe terasement. Dupa cum s-a mai aratat, in fizica clasica simultaneitatea tuturor sistemelor inertiale a fost acceptata fara obiectii. Acum acest concept devine un „ajutor al gandirii” . Sa-l analizam, efectuand in gand urmatorul experiment: simultaneitatea va fi dovedita daca se va reusi sa se sincronizeze un ceas U aflat intr-un loc A cu un al doilea ceas U’ in B, pentru a fi reglat, iar a doua presupune sa se compare timpul cu ajutorul unor semnale.
Prima metoda
E po