O civilizatie fara egal in istoria omenirii s-a nascut de-o parte si de alta a Nilului. O civilizatie veche, de mai bine de 5000 de ani, s-a dezvoltat si a inflorit pe malurile celui mai mare fluviu din Africa si al treilea ca marime din lume.
NILUL ALB
La 24 mai 1882, expeditia condusa de celebrul jurnalist si explorator englez Henry Morton Stanley ajungea pe tarmul sud-estic al lacului Albert, descoperind unul dintre izvoarele “fluviului care cade din cer”. Inca din secolul al doilea, isi va aminti Stanley, Ptolomeu sustinea ca izvorul Nilului se afla in Muntii Lunii, denumiti asa, fiindca in conceptia sa acestia se gaseau la marginea universului.
Nascuti din topirea zapezilor si din siroirea apei, cativa torenti abundenti (precum Mobuku) se alatura lui Semlik(I) care la randul sau, se arunca in lacul Albert, acesta din urma alimentand proaspatul fluviu. Muntii pe care Stanley ii avea sub ochi erau chiar cei pomeniti de Ptolomeu: Masivul Ruwenzori (“facatorul de ploaie”-cum il numesc indigenii) iar pentru Stanley, “regele norilor”. De fapt, masivul e mai tot timpul invaluit in nori (ploua in fiecare zi, 365 de zile pe an!), motiv pentru care nici nu a fost descoperit de exploratori. Este, totodata, si izvorul ce mai inalt al Nilului, punctul sau culminant fiind piscul Margherita (5119m). Pentru a ajunge pana la el, trebuie sa treci printr-un fel de tunel vegetal, care te duce direct la ghetari si la varfurile inzapezite, cu inaltimi mai mari decat Mont-Blanc.
Dar Nilul mai are si un izvor meridional, mai putin spectaculos decat cel ugandez, situat in Burundi, la 2050m. Urcand printre coline, o cale pietruita iti deschide calea spre Kikiizi, o ridicatura pe care se afla si o mica piramida, inaltata de doctorul Burkhart Waldecker, in 1937, in amintirea tuturor celor care si-au consacrat existenta cautarii izvoarelor Nilului (Sa nu uitam ca in Antichitate, despre cineva care isi propunea sa faca un lucru socotit imposibil, se spunea ca se afla “in cautarea i