Geograful francez Emmanuel de Martonne

Geograful francez Emmanuel de Martonne (1873-1955), fost profesor de geografie la Facultatea din Cluj, cel care ne-a dat primul studiu aprofundat asupra morfologiei Carpatilor Meridionali, a infatizat dupa cum urmeaza Piatra Craiului, in ansamblul montan din care face parte “ Accidentul morfologic” principal il constituie partea calcaroasa a Pietrei Craiului, culminand la 2241 m. Ea contrasteaza cu formele masive ale Bucegilor si Iezerul de la care a imprumutat directia SV-NE si carora le opune eleganta profilului ei indraznet”.
Carpatii Meridionali sunt mult mai impresionanti prin volumul sau prin aspectele lor alpine impunatoare (Bucegi, Iezer, Fagaras, Parang, Retezat), Piatra Craiului se caracterizeaza printr-o infatisare cu totul particulara, unica in geografia Carpatilor romanesti. Ridicandu-se brusc la capatul dinspre N-E, deasupra sesului intins al Tarii Barsei si prelungindu-si coama catre S-V, pana deasupra Bazinetului Podul Dambovitei, acest “accident morphologic” este singurul care se iveste de-a curmezisul liniei generale a Carpatilor Meridionali, ca o cresta izolata si atat de categoric individualizata incat inaltimile aflate in vecinatatea sa apar in relief ca niste simple coline, carora localnicii le spun “galme” sau “dame” si “piscuri”.
Creasta izolata a Pietri Craiului se deosebeste categoric de vecinii ei mai indepartati, muntii Iezer spre apus si Fagaras spre N-V ca si de ansamblul de munti marunti: Tagla si Persani sau masivul Bucegi.
Creasta izolata si golasa a Pietrei Craiului datoreaza impresia de maretie vecinatatii inaltimilor modeste mai sus amintite, ca si departarii fata de voluminoasele massive muntoase cu care se invecineaza in linii generale limitele geografice ale Pietrei Craiului sunt, asadar, usor de identificat datorita pozitiei sale, ca un accident in mijlocul unor infatisari montane total diferite, si avesta cu atat mai usor cu cat calcarele Pietrei Craiului delimiteaza acest masiv sing