FRANTA
de la sfârsitul secolului al XVIII-lea,
pâna la proclamarea primului imperiu francez

a) Revolutia burgheza din 1789-1794.
Consecinte pe plan intern si international
b) Orientari si directii in politica externa franceza
c) Relatiile Frantei cu Marile Puteri (1789-1804)

Sfârsitul secolului al XVIII-lea va fi marcat in istoria lumii de desfasurarea unor evenimente importante, dintre care se detaseaza revolutia franceza. Ea va permite afirmarea unor principii juridice si morale de avangarda si a unei serii de personalitati politice si militare.
Oricum ar fi considerate lucrurile, anul 1789 nu poate fi despartit de prestigiul sau. Cresterea nivelului de viata implica aproape intotdeauna un progres al constiintei, astfel ca, cel care se va rascula primul nu va fi poporul de la sate, ci acela din marile orase, in special din Paris, care are obisnuinta insurectiilor.
In 1789, Parisul era patriot, adica era impotriva abuzurilor de orice fel. Inegalitatile juridice, pe care nimic nu le mai justifica, sunt abuzuri. Nici arbitrarul regal nu este mai putin grav. Vechea monarhie se goleste treptat, intre anii 1787-1789, de orice realitate.
Deputatul Lally-Tollendal facea la 13 iunie 1789, intr-un mod succint si admirabil, bilantul Vechiului regim:„...regele inselat, legile fara putere executorie, servicii publice dezorganizate, armata atinsa de spiritul de revolta, particularismul provincial redesteptat, tezaurul vid, falimentul iminent, autoritatea fara respect, poporul fara nadejde de salvare, disperat."
Monarhia se gasea iar in fata Parlamentului, care refuza sa inregistreze noile impozite. Poporul lua pozitie fara echivoc, in favoarea parlamentelor, care aveau meritul ca faceau o opozitie inversunata si cereau convocarea Starilor Generale, care nu mai fusesera convocate din 1614, astfel incât nimeni nu mai stia care erau de fapt adevaratele lor puteri.
La 5 mai 1789, Adunarea Starilor Generale a fost convocata la Versailles. In ajunul deschiderii ei, a apar