Popoarele migratoare


Profitând de declinul Imperiului Roman, popoare barbare venind din nordul si estul Europei si din Asia au început sa se aseze pe teritoriul acestuia dupa numeroase lupte, începând cu secolul III.
Primii au fost gotii, care, din cauza unor schimbari de clima au migrat din nordul Dunarii si al Rinului înspre imperiu. În secolul III, au început atacurile asupra imperiului. Ramura vestica a gotilor, vizigotii, s-au asezat în spatiul locuit de daco-romani, la nord de Dunare. Au devenit federati dupa înfrângerea lor de catre Constantin cel Mare, în anul 332 si au fost crestinati, majoritatea în erezia ariana. În anul 376, în urma unei invaziia hunilor, vizigotii au intrat în Imperiul Roman si i-au învins pe romani la Adrianopol, în 378. Au fost acceptati ca federati si asezati în provincia Moesia. Ramura estica a gotilor, ostrogotii, tot în urma invazei hunilor, s-au refugiat în Pannonia, unde vor fi dominati de aceiasi huni. Acestia erau un popor de origine turcica, veniti din Asia centrala si-au format în Pannonia un centru de putere, un regat, de unde au atacat în mod constant Imperiul Roman. Grupurile germanice din câmpia pannonica le erau subordonate si le plateau tribut.
Vizigotii condusi de Alaric I (395-410) au parasit Moesia si au atacat Italia, jefuind Roma. Apoi, au plecat în Galia si au întemeiat primul regat barbar pe teritoriul Imperiului Roman în anul 418, regat care avea capitala la Tolosa (Toulouse). Teoretic, regatul era federat si recunostea autoritatea imperiului, dar în realitate, regatele barbare au devenit cu timpul independente. Teodoric I (418-451), cel care întemeiase regatul de la Tolosa a fost cel care a rupt legaturile cu imperiul, în anul 439. Statul vizigot s-a extins înspre Hispania, iar dupa înfrângerea suferita în fata francilor, în 507, Galia a fost pierduta, iar regatul vizigot a ocupat o mare parte din peninsula Iberica. Statul vizigot a fost condus dupa un cod de legi inspirat de cel roman, codul Liber