Transporturile de pe apa


Vorbim adesea de progresele comertului in Evul Mediu sau de caravane de negustori care, urmand marile drumuri comerciale, transportau marfuri dintr-o zona in alta.Totusi existau o multime de dificultati pe care le avea de invins chiar in Europa, circulatia oamenilor si a marfurilor. Negustorii intalneau in calea lor atatea piedici, incat, fata de atatea greutati, dezvoltara comertului pare cu adevarat uimitoare.
Exizta desigur, vechia retea de drumuri construita de romani.Dar aceasta fusese demult lasata in paragina. Treptat, aparusera alte itinerare, legand noile centre ale puterii si averii, castele si manastiri. Peste masura de des, calatorilor li se cereasa plateasca taxe. La intrarea intr-un oras sau la trecerea printr-un domeniu feudal negustorul platea, drept vama, o suma de bani sau o parte din marfa.
Obstacule naturale stanjeneau si ele transporturile terestre. Depilda, pentru legatura intre Europa si Italia de nord, la traversarea Muntilor Alpi, nu existau decat patru trecatori, cunoscute din antichitate. Deschiderea celei de a cincea s-a facut in 1237, prin construirea unui pod suspendat, careingaduia un drum mai scurt intre Milano si vale Rinului. De cele mai multe ori cheltuielile pentru contructia drumurilor erau in seama celor care le foloseau. Cu o exceptie, in Italia de sud si Sicilia, unde regii au luat masuri in acest sens, dupa exemplul bizantinilor si al mulsumanilor. Astfel, orasenii au cladit pe socoteala lor, marile poduri medievale peste Ron, la Avignion, peste Sena, la Paris, sau peste Tamisa, la Londra. Cel mai obisnuit mod a de a calatori pe uscat era calare sau in carucioare usoare, pe doua roti,trase de cai.
Caile de apa erau mai des folosite decat astazi. O intreaga activitate deconstructie pe malurile raurilor si canalelor a creat digur, cheiuri, debarcadere. Inca din secolul al XII-lea in campia Flandrei se sapau canale pentru a lega intre ele principalele orase din aceasta regiune, unde sa de