Directii in dezvoltarea de software pe plan mondial

Calculatorul devine pe zi ce trece un un instrument din ce in ce mai folosit in viata de zi cu zi. Internetul, serviciile telefonice, rezervarile de bilete, accesul la diverse informatii.Toata aceasta gama noua de domenii de utilizare a calculatorului inseamna pentru dezvoltarea de o piata de zeci de miliarde de dolari. Daca luam in considerare si problemele imense ridicate de actiunea “Anul 2000” putem avea o imagine asupra fenomenului de criza cu care se confrunta dezvoltarea de soft actuala. Ar fi de asteptat ca aceasta noua foame de noi aplicatii soft sa maturizeze industria softului. Insa rezultatele nu sunt prea incurajatoare : majoritatea proiectelor soft importante sufera intarzieri sufera intarzieri, isi depasesc bugetul, produc soft de slaba calitate sau, nu de putine ori esueaza lamentabil. Se estimeaza ca peste 80% din toate investitiile facute in soft se folosesc pentru intretinerea programelor vechi si nu pentru dezvoltarea unor programe noi.
Existenta unei crize soft a fost pentru prima data recunoscuta explicit in 1968, la o conferinta sponsorizata de NATO. Ca o prima concluzie a aparut ideea ca si dezvoltarea de soft trebuie realizata intr-o maniera inginereasca, idee ce a nascut sintagmele cunoscute Software Engineering sau mai nou Information Technology.
Rezultatele concrete ale acestei conferinte sau materializat in deplasarea centrului de greutate dinspre limbajele de programare catre elaborarea de metodologii si standarde de dezvoltare a softului.



Cu toate acestea, daca privim acum, dupa 30 de ani, rezultatele obtinute in dezvoltarea softului in maniera industriala sunt inca departe de progresele realizate in alte ramuri ingineresti precum microelectronica sau productia de automobile, ramuri industriale orientate pe productia de componente si asamblarea acestora in produse finite. In general, componentele considerate blocuri de constructie prefabricate si testate, produse si comercializ