Cele mai flagrante falsuri          
Cele mai flagrante falsuri, minciuni prin omisiune, deformari ale istoriei romanilor se afla in partile referitoare la relatiile romano-ruse si romano-sovietice.   Este limpede pentru oricine ca, in absenta unei autoritati supranationale permanente de constrangere, principiile si normele dreptului international - rod al efortului comun al statelor si organizatiilor internationale - se aplica datorita vointei politice a statelor, constituind una dintre manifestarile concrete ale suveranitatii si egalitatii suverane a acestora.        Astfel, daca parintele marxismului „modern", V.I. Lenin, nu avea cuvinte magulitoare la adresa dreptului international, pe care il considera „o simpla vibratie a aerului lipsita de sens", intrucat nu dispunea de un aparat tip CEKA de constrangere, urmasii sai la Kremlin au resimtit din plin izolarea Rusiei Sovietice timp de aproape 15 ani de la instaurarea regimului comunist si, dand dovada de realism si vointa politica, au reintrat pe arena diplomatica europeana si au actionat...        Desi n-a parasit nici o clipa ideea instaurarii comunismului in Europa si in lume, URSS depune eforturi si reuseste sa intre in Liga Natiunilor, adera la Pactul Briand-Kellogg, adoptat in 1928 (care interzice razboiul ca instrument de reglementare a litigiilor internationale), si actioneaza decisiv in directia adoptarii conventiilor pentru definirea agresiunii, a Conventiilor Litvinov-Titulescu cum le-a definit cunoscutul om politic si jurist francez Paul Bastid, semnate la Londra, in martie 1933.        Este cunoscut ca documentele semnate la Londra se constituie intr-un corolar al Pactului Briand-Kellogg in sensul ca interzic nu numai razboiul, ci si agresiunea, intr-o incercare de a asigura popoarelor intangibilitatea teritoriilor nationale si inviolabilitatea frontierelor. Ele contin si celebra definitie a teritoriului, prin care se intelege „teritoriul pe care o tara il are azi sub stapanire" (in cazul Romani