Degenerarea situatiei


Constantin Mavrocordat , figura reprezentativa în analele domniilor fanariote prin erudutia si legaturile sale externe, a dobândit prerogativele de domn din anul 1730, odata cu moartea tatalui sau, ocupând de 6 ori tronul Tarii Romanesti si de 4 ori pe cel al Moldovei, in perioada 1730 - 1769.

In prima jumatate a secolului al XVIII lea, obligatiile rumânilor (Tara Româneasca) si a vecinilor (Moldova) fata de stapanii de mosii au capatat tot mai mult continutul unei adevarate robii. Absenta unor reglementari precise privind claca si ramanerea ei la dispozitia boierilor, vinderea individuala a rumânilor si a vecinilor, in afara mosiei, duc la accentuarea conflictelor sociale pana la radicalizarea lor.
Degenerarea situatiei catre conditia robiei s-a remarcat incepand din a doua jumatate a sec. XVII, determinata pe de o parte de abuzurile stapanilor, iar pe de alta de imposibilitatea taranilor de a opune rezistenta stapânilor de pamânt. Treptat, dreptul lor de proprietate asupra pamantului a fost convertit doar în drept de folosinta, la care se aduga proprietatea asupra uneltelor de munca , inventarul gospodariei si vitele. Fuga in masa a taranilor si revoltele /rascoale semnalate pe diverse proprietati au impus necesitatea reglementarii raporturilor dintre tarani si stapani de mosii .

Desfiintarea rumâniei si a veciniei a fost acceptata de domnii celor doua Tari Romane in primul rand pentru a pune capat fugii in masa a taranilor pe alte mosii,( in paduri, la munte, peste granite) dat fiind ca aceasta avea repercursiuni asupra visteriei prin scaderea evidenta a numarului contribuabilor datorita dublei dependente pe care acestia o aveau atat fata de stapanul feudal, cat si fata de domnie( cu podvezi, cai de olac, conace, lucrul domnesc, etc.). 

Domnia însa, era direct interesata în actiunea de spo