Dezvoltarea unui turism durabil

Turismul durabil acopera toate formele si activitatile din industria ospitalitatii, incluzând turismul conventional de masa, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croaziera, turismul religios si turismul sportiv, turismul urban. Procesul de orientare catre durabilitate trebuie sa fie, în mod normal, coordonat la nivel national de catre factorii guvernamentali si sustinut de factori locali, la nivelul comunitatilor.
Durabilitatea, pentru turism la fel ca si pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural si de mediu. Dezvoltarea durabila implica permanenta, ceea ce înseamna ca turismul durabil presupune utilizarea optima a resurselor (inclusiv a diversitatii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural si ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunitatilor locale, economiilor nationale si asupra conservarii naturii. Ca o consecinta fireasca, durabilitatea se refera si la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.
Scopul realizarii unui turism durabil trebuie sa fie subordonat planurilor nationale si regionale de dezvoltare economica si sociala. Actiunile pot acoperi scopuri economice (cresterea veniturilor, diversificarea si integrarea activitatilor, controlul, potentarea si zonarea dezvoltarii), scopuri sociale (ameliorarea saraciei si a inegalitatii distributiei veniturilor, protectia patrimoniului socio-cultural indigen, participarea si implicarea comunitatilor locale) ori scopuri ecologice (protejarea functiilor ecoturismelor, conservarea si utilizarea durabila a biodiversitatii). Unii specialisti prefera sa vorbeasca despre dezvoltarea durabila a turismului, mai degraba decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltarii, iar al doilea la unele aspecte si componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanta care pot pur si simplu sa nu fie durabile, în co