Epoca ratiunii







Considerandu-se "partidul umanitatii", scriitorii si intelectualii secolului al XVIII-lea au inceput sa condamne ideile si institutiile invechite. Exercitand o influenta enorma, acestia au reusit sa transforme studiul omului si al societdtii.

Secolul al XVIII-lea este adesea numit "Epoca Ratiunii", sau "Iluminismul". Dupa cum sugereaza si aceste denumiri, aceasta epoca a fost o perioada de progrese intelectuale, cand marii ganditori au sfidat dogmele existente, stabilind lucruri practice. Pentru aceasta era insa nevoie de mult curaj, deoarece viata europeana era inca dominata de traditii si obiceiuri, sustinute de autoritatea religioasa si de puterea statului. De exemplu, in multe tari, erezia era condamnata inca, in timp ce puterea regala si privilegiile aristocratice erau considerate sacrosancte.

Ideile traditionale fusesera deja zguduite de Revolutia Stiintifica din secolele l6 si 17, ce a culminat cu lucrarea lui Isaac Newton (1642-1727) care a descoperit gravitatia si a oferit un model al universului: o ordine rationala, guvernata de legi matematice. In perioada iluminista s-a insistat asupra faptului ca principiile cercetarii stiintifice puteau fi aplicate si altor domenii, inclusiv politicii, societatii si religiei.

O societate toleranta
Marea Britanie a fost indelung admirata de ganditorii iluministi, inspirand multe din ideile lor. In comparatie cu majoritatea tarilor continentale, societatea engleza era una libera, to¬leranta, in cadrul careia trecerea de la o clasa sociala la alta era relativ usoara. Prosperitatea Angliei sugera ca aceste valori generau rezultate excelente, la fel si progresele intelectuale realizate de Newton, John Locke (1632-1704) si de alti ganditori britanici.

Locke a fost un personaj deosebit de impor¬tant, care a pus la punct doua concepte de baza. Unul din ele este ca ideile unei persoane nu sunt innascute (prezente in momentui nasterii), ci sunt rezultatul